Un om a săvârșit un păcat trupesc. Atunci îngerul lui s-a depăratat de lângă el și a început să plângă. Astfel, diavolul s-a lipit imediat de om. Îngerul a fost întrebat:

– De ce nu-i ești aproape și nu-l alungi pe drac?

Iar îngerul a răspuns:

– Odată cu Taina Sfântului Botez, Dumnezeu m-a însărcinat să am grijă de el. Dar omul, având dreptul la alegere, s-a îndepărtat de curăție și trăiește în vicii și patimi. Eu nu-l pot ajuta, pentru că el nu mai este cu Dumnezeu.

Dacă un om ajunge să se depărteze de Dumnezeu, nu poate fi întors înapoi cu răutate și cu reproș, ci numai cu dragoste. Apostolii au propovăduit credința în Hristos nu cu arma, nu prin strigăte, ci cu dragoste. Cei care au fost capabili să primească cuvântul lui Dumnezeu au trecut la creștinism, iar cei care n-au fost în stare, nu l-au primit. Astfel stau lucrurile până în zilele noastre. Oamenii capabili de cele duhovnicești nu cârtesc, dacă sunt învățați. Pe când cei mândri au mintea întunecată și nu pot pricepe cele spuse.

(Îndrumar creștin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), vol. 2, Editura Sophia, 2009, p. 252)