Omul a fost făcut din pământ, dar Dumnezeu l-a iubit atât încât l-a înfrumuseţat cu harul Său şi omul s-a făcut asemenea Domnului. E dureros că sunt atât de puţini cei care ştiu aceasta, şi aceasta pentru că suntem mândri. Dar dacă am fi smeriţi, Domnul ne-ar descoperi această taină, fiindcă mult ne iubeşte.

Domnul a zis Apostolilor: „Copii, aveţi ceva de mâncare?” (Ioan 21, 5). Ce iubire se vede în aceste cuvinte. Domnul însă iubeşte aşa nu numai pe Apostoli, ci şi pe noi toţi. Când i S-a spus Domnului: „Iată mama Ta şi fraţii Tăi au venit să Te vadă”. El a răspuns: „Cel ce face voia lui Dumnezeu, acela îmi este mamă şi soră şi frate” (Matei 12, 47-50).

Sunt oameni care zic că nu există Dumnezeu. Ei vorbesc aşa pentru că în inima lor viază duhul mândriei, care le insuflă minciuni împotriva Adevărului şi împotriva Bisericii lui Dumnezeu. Ei cred că sunt inteligenţi şi deştepţi, dar în fapt nu înţeleg nici măcar aceea că aceste gânduri nu sunt ale lor, ci vin de la vrăjmaşul; dacă cineva le primeşte în inima lui şi le îndrăgeşte, acela se înrudeşte cu duhul cel rău şi se face asemenea lui. Şi să dea Dumnezeu ca nimeni să nu moară în această stare.

Dar în inimile Sfinţilor viază harul Duhului Sfânt care îi înrudeşte cu Dumnezeu, şi ei simt lămurit că sunt copii duhovniceşti ai Tatălui Ceresc, şi de aceea zic: „Tatăl nostru” (cf. Romani 8, 15-16; Galateni 4, 6-7).

La aceste cuvinte, sufletul se bucură şi se veseleşte. Prin Duhul Sfânt el știe că Domnul e Tatăl nostru. Deși suntem zidiți din pământ, Duhul Sfânt viază în noi şi ne face asemenea Domnului Iisus Hristos, aşa cum copiii seamănă cu tatăl lor.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, pp. 103-104)