Despre cei aleşi în Evanghelie se zice aşa: „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt” (Ioan 14: 2). Că dacă toţi drepţii întru acea veşnică fericire în chip asemănător ar fi luat cele ale răsplătirii, ar fi fost numai un locaş, şi nu multe. Deci ele sunt multe, întru care, şi după vrednicie împărţiţi fiind pen­tru dreptatea lor, de obşte se vor bucura, iar aceasta, adică, că toţi sunt împărţiţi în multele locaşuri, o arată prin cei ce au luat un dinar (cf. Matei 20: 10), iar fericirea pe care toţi o iau acolo este una, numai potrivirea răsplă­tirii este schimbată, după felurimea lucruri­lor cu care au câştigat-o. Iar despre păcătoşi, arătând Domnul ziua judecăţii, a zis: Atunci voi zice secerătorilor: Adunaţi întâi neghinele şi le legaţi pe ele snopi pentru a se arde (Matei 13: 30). Deci secerătorii îngeri pe cei asemenea păcătoşi cu cei asemenea îi adună împreună spre munci: ca mândrii [să fie] cu mândrii, curvarii cu curvarii, iubitorii de argint cu iubitorii de argint, mincinoşii cu mincinoşii, pizmaşii cu pizmaşii, necredincioşii cu necredincioşii, [şi aşa toţi] să se ardă în locu­rile muncilor, de îngeri aruncându-se. (Sfântul Grigorie Dialogul)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 62)