mândrie

Cândva, adevărul va ieși la iveală – atunci va fi… căderea din certitudine

Trebuie să recunoaștem că, printre atâtea portrete măgulitoare, viu colorate, aburcate de lumea în care trăim la loc vizibil, nici nu mai știm cine este cu adevărat înțelept și cine mimează doar, convingător. Aceste vremuri ne-au dezvățat să ascultăm sau să lecturăm. Privim un chip, admirăm niște aparențe și trăim cu nefericita certitudine a existenței binecuvântate în preajma unei veritabile străluciri a spiritului. Abia târziu – prea târziu pentru unii – ne deșteptăm, deoarece „fiecare pom se cunoaște după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini și nici nu se culeg struguri din spini” (Luca 6, 44).

Cum să deosebim ceea ce vine de la Dumnezeu de ceea ce vine de la vrăjmaș

Despre smerenie și mândrie, diferența dintre cele două și „proveniența” darurilor – interviu cu Arhiepiscopul Vichentie de Ekaterinburg şi Verkhoturye.

Cădem în amăgire când ne considerăm mai deștepți decât alții

Cădem în amăgire când credem că suntem mai deştepţi şi mai experimentaţi decât alţii şi chiar decât părintele nostru duhovnicesc.

Războiul sufletului cu vrăjmaşii ţine până la mormânt

Şi dacă la războiul obişnuit este omorât numai trupul, războiul nostru e mult mai chinuitor şi mai primejdios, pentru că însuşi sufletul poate pieri în el.

Un sfat pentru cel ce nu crede că există Dumnezeu

Necredinciosului îi dau acest sfat: Să zică: „Doamne, dacă exiști, luminează-mă și-ți voi sluji din toată inima și din tot sufletul”. Și pentru acest gând smerit și dispoziție de a sluji lui Dumnezeu, Domnul îl va lumina negreșit. 

Cele şapte trepte ale pocăinţei – Protosinghelul Ioil Gheorghiu

Să ne spovedim păcatele, să nu le mai săvârşim şi să ne căim toată viaţa pentru ele. Aceasta este adevărata pocăinţă. Să facem tot ce putem ca să nu ne pierdem sufletul, că atunci toate vor fi în zadar. Faceţi tot ce puteţi, tot ce credeţi că este bun, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor, că mai târziu nu veţi mai putea. Apoi, să aşteptăm mila lui Dumnezeu şi să nu ne pierdem nădejdea.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Să nu slăbim în credinţă

Astăzi este mare ceartă între cele două surori ale lui Lazăr, Marta şi Maria, care şi-a ales partea cea bună. În mănăstiri, ca peste tot, Marta asupreşte pe Maria şi n-o lasă să se roage mai mult, iar Maria plânge nemângâiată! Dacă vom pune întâi biserica şi lauda lui Dumnezeu, adică pe Maria, şi apoi ascultarea şi lucrul mâinilor, adică pe Marta, atunci toate mănăstirile şi bisericile noastre ar înflori, şi diavolul ar fi izgonit dintre oameni. 

O pildă despre lucrurile omeneşti şi faptele bune

Se cuvine fiecăruia ca în curăţenie să-şi câştige faptele bune, ca nu în zadar să se ostenească.

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul care a îngrijit cu smerenie catârii Mănăstirii Dionisiu

După puţin timp, Sfântul Nifon Patriarhul şi-a luat ucenicul şi au plecat în taină de la Vatopedu la Dionisiu, mănăstirea sa din tinereţe, fără a fi cunoscut şi a spune cuiva cine este. După obiceiul acestei mănăstiri, fiecare monah nou venit trebuia să facă un timp ascultare la catâri şi să aducă cu ei lemne din pădure. Sfântul Nifon a făcut această ascultare cu smerenie şi dragoste, până când l-a descoperit Dumnezeu întregii obşti în chip minunat.

Începutul şi sfârşitul răului este semeaţă cu­getare

Semeaţa cugetare se străduie să-şi semene în toţi neghinele. Drept aceea, unde se înrădăci­nează această cruntă patimă a mândriei, îl netrebniceşte pe om dimpreună cu toată osteneala lui.

Pagini