mândrie

Smerenia este un sinonim al iubirii

Mândria și egoismul merg mână în mână. Unde este harul lui Dumnezeu, acestea două nu pot fi. De aceea, atunci când spunem că cineva este un „mare om”, prima trăsătură a caracterului său care ne face să-l considerăm „mare” este smerenia lui. 

Să te ierți pe tine însuți – de ce este greșită această abordare?

Cel ce nu se iartă pe sine şi care nu poate nădăjdui iertare decât de la sine suferă nedefinit. Acesta se încredinţează judecăţii necruţătoare a conştiinţei lui. Este chinul unui suflet care nu poate crede în dumnezeiasca iertare şi acestor cuvinte spuse Sfinţilor Apostoli: „Oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer”. Acesta este chinul celui mândru, care opune propria judecată şi chiar auto-condamnarea dumnezeieştii milostiviri. El este mai drept decât Dumnezeu. Îl înfruntă. El are dreptate împotrivindu-se Lui. Dumnezeu vrea să îl ierte, însă el se condamnă.

Să nu ne mândrim pentru virtuți ‒ avem atâtea slăbiciuni!

Cu cât căutăm mai mult să scoatem la arătare virtuţile noastre, cu atât mai puternic ies la iveală, în faţa noastră, slăbiciunile şi relele potrivnice. 

De unde vin gândurile hulitoare?

Îndoielile, la fel ca gândurile desfrânate şi hulele, trebuie să le dispreţuim, să nu le acordăm atenţie. Dispreţuiţi-le şi vrăjmaşul-diavol nu va rezista, va pleca de la voi, căci el este mândru şi nu suportă dispreţul.

Puterea pocăinţei noastre nu stă în cantitate, ci in calitate şi înfrângerea inimii

Să le răbdăm pe toate cu smerenie şi să ne socotim mai prejos decât toată făptură, căci numai atunci te vei linişti.

Păziți-vă de cârtire!

Mai folositor şi mai liniştitor este să ne învinuim în toate şi pentru toate pe noi înşine, nu pe ceilalţi.

Rațiune împletită cu smerenie

Din păcate, astăzi pretutindeni se vorbeşte şi se scrie despre religie atât de liber, nu spre zidire, ci spre îndoială; domnesc patimile trupeşti şi tânăra generaţie este aplecată mai mult spre libertate, nu spre înfrânarea simţurilor, şi raţiunii îi dau frâu liber, chiar dacă este întunecată.

„Mi se pare” – cum câștigi lupta cu gândurile?

Toată lupta de gând sau năuceala ce te împresoară se întâmplă din cauza încrederii pe care o acorzi închipuirilor vrăjmaşului şi cărora le dai o oarecare importanţă sau credibilitate, sau cărora ai vrea să le prinzi sensul, în loc să le nesocoteşti şi să chemi în ajutor pe Dumnezeu.

Siguranța prea mare în părerile noastre

Pe cei mândri, Singur Dumnezeu îi tămăduieşte.

Mândria care se înalță la cer ne pogoară în iad

La toate păcatele ne-a smerit şi ne-a supus diavolul, ca să ne cunoaştem robia noastră. Deci, câţi se cunosc pe sine şi starea lor aceia biruiesc pe satana cel ce i-a zdruncinat. Şi, precum au zis Părinţii: „Când smerenia se va pogorî în iad, atunci se suie la cer”; aşa şi mândria, când se înalță până la cer, atunci cade în iad.

Pagini