O târgoveaţă văduvă, Tekla Tarasova, avea o fiică tânără şi frumoasă, pe nume Anna. Aceasta era peţită de doi tineri: unul frumos, semeţ, vesel, căruia îi plăcea să bea şi să se plimbe, iar celălalt cu faţa ciupită de vărsat şi mai posomorât, dar blând la fire şi de nădejde. Primul locuia într-o suburbie a Kievului (Dimievska), iar cel de al doilea – în târguşorul Mâşelovka. Pe cel dintâi Anna îl iubea la nebunie, faţă de celălalt era nepăsătoare şi l-a refuzat. Mama ei stăruia să se mărite în Mâşelovka. Au plecat la Kitaiev să ceară sfat Fericitului Teofil.

Părintele, fără să scoată un cuvânt, i-a dat Annei o cobiliţă cu două găleţi şi i-a poruncit să aducă apă din Dimievska. Fata a împlinit porunca. Fericitul a vărsat apă adusă în hârdăul de sub burlanul de scurgere a apei, i-a dat iarăși cobiliţa şi i-a poruncit să aducă apă din Mâşelovka. După o jumătate de ceas, fata a venit cu apa.

– De unde a fost mai greu de cărat? a întrebat-o Fericitul.

– Din Dimievka, a răspuns Anna. Acolo e departe, iar Mâşelovka e aproape.

– Atunci, adu-ţi aminte... Cobiliţa de pe umeri este viaţa ta. Dacă asculţi de mama ta şi te măriţi în Mâşelovka, viaţa îţi va fi uşoară; dacă nu, o viaţă întreagă ai să blestemi de amar şi de nevoi.

Înţelepţită de aceste cuvinte, Anna a ascultat sfatul părintelui. Toată viaţa nu i-a părut rău.

(Vladimir Znosko, Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos. Viaţa şi Acatistul, ediția a II-a, revizuită, Editura Egumenița, Galați, pp. 127-128)