mormânt

Mormântul Sfântului Teodosie cel Mare

Mormântul Sfântului Teodosie cel Mare se află în Peştera Magilor din curtea mănăstirii ctitorite de cuvios.

Rugăciunea pentru aproapele – intrarea în lumea lui Hristos

Participarea cât mai deplină la actul liturgic îi învață pe credincioși rugăciunea lui Hristos din Ghetsimani. Acesta este modelul: când suntem străpunși de întristare, durere și chinuri, ne transpunem rana noastră în planul universal, și suferim nu numai pentru noi înșine, ci pentru întreaga umanitate.

Sfântul Teodosie cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Fericitul era bucuros de sufletele pe care i le trimitea Dumnezeu spre povățuire, dar în același timp ducea dorul liniștii. Și atunci și-a umplut cădelnița cu cărbuni stinși și, punând tămâie, mergea prin cetate și se ruga să îi arate Domnul locul unde să construiască o biserică și un lăcaș pentru ucenicii săi. Și s-au aprins singuri cărbunii nu departe de peștera în care stătuse până atunci, iar ucenicii s-au și pus pe treabă, de au zidit biserica, ograda și chiliile, încât lavra Sfântului Teodosie a fost primul locaș de obște. Toți cei care veneau erau primiți cu mare bucurie și cinste, iar hrana se înmulțea cât să sature mii de oameni și încă mai rămâneau multe coșuri cu pâine, pentru obște. 

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi

Mănăstirea Brazi – numită şi „de la Cruce” –, de lângă oraşul Panciu, a fost cea mai iubită ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind şi de ucenicul său, Lavrentie, episcopul Rădăuţilor, şi aici a avut de înfruntat şi multe oprelişti. În 1688 a fost răpit de trimişii lui Şerban Cantacuzino şi dus în Ţara Românească, unde a fost închis şi chinuit vreme de 10 săptămâni.

Peştera magilor de la Mănăstirea Sfântului Teodosie

Mănăstirea Sfântului Teodosie a fost ridicată pe locul peșterii unde, după tradiție, s-au oprit să înnopteze magii pe drumul lor de întoarcere de la Betleem (Matei 2, 12).

Nicodim de la Tismana, Sfântul făcător de minuni

Pentru sfinţenia vieţii sale, Cuviosul Nicodim se învrednicise de la Dumnezeu de darul izgonirii duhurilor necurate şi al vindecării suferinţelor omeneşti. De aceea, numele lui se făcuse cunoscut până dincolo de hotarele Ţării Româneşti şi mulţi alergau la ajutorul lui. Se spune în tradiţia mănăstirii că unii bolnavi se vindecau numai cât ajungeau la Tismana. Alţii se tămăduiau cu rugăciunea şi binecuvântarea cuviosului, sau numai cât se atingeau de rasa lui. Printre cei vindecaţi de Sfântul Nicodim se numără şi fiica regelui Sigismund, care era bolnavă de epilepsie.
21 fotografii

(Foto) Popas la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani

Foto: Oana Nechifor
„Întru naştere, fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi prin rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufletele noastre” (Troparul Adormirii Maicii Domnului)

Cinstirea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul la Mănăstirea Voroneţ

Paraclisul „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” al Mănăstirii Voroneţ din judeţul Suceava şi-a serbat vineri, 18 decembrie 2020, hramul. În ajunul sărbătorii, la orele serii s-a oficiat slujba Privegherii de către un sobor de preoţi şi diaconi, răspunsurile la strană fiind oferite de corul Mănăstirii Voroneţ.

Moaştele Sfântului Daniil Sihastrul

Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania şi la Sfântul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni”.

Cuviosul Daniil Sihastrul, numit „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni”

Râvna credincioşilor i-a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneţ, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul şi să le aşeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuşi Mitropolitul Dosoftei le-a sărutat. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania, în Sfântul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni”.

Pagini