Nicodim Aghioritul

Să ne smerim singuri, ca să nu ne smerească Dumnezeu

„Frate, pentru marele dar ce ţi-l dă Dumnezeu, Cel atât vătămat de păcatele tale, ca să te unească cu Sine, fă şi tu aceasta ‒ a te socoti mai nevrednic şi mai rău decât toţi. Deseori mulţumeşte-I şi socoate-te îndatorat celor ce-ţi dau prilej a te smeri. Adică celor ce te-au defăimat ori te defaimă totdeauna. Chiar dacă suferi în silă defăimările, sileşte-te, cât poţi, a nu arăta nici un semn de nemulţumire.”

Mănăstirea „Sfântul Nicodim Aghioritul” – Goumenissa, Grecia

Pe una dintre cele mai frumoase culmi ale Muntelui Pikos, la o altitudine de 700 de metri, deasupra localității Pentalofos și la o distanță de 7 kilometri de Goumenissa se află Mănăstirea Sfântul Nicodim al Muntelui Athos.

Multa vorbire deschide porțile inimii spre păcat

După multa vor­bire, când aburul mulțumirii de sine trece, întot­deauna rămâne un anumit simțământ de tristețe și de rușine.

Când Iisus Hristos S-a arătat ca Prunc unui om cucernic

Iar pentru că acela L-a rugat să spună şi acestea, s-a făcut nevăzut.

Nu te sârgui la toate faptele bune, ci întâi la una singură, apoi la alta

Cu creşterea unei virtuți, cresc toate, prin unirea ce există între ele, fiindcă toate faptele bune sunt rază ce ies din una și aceeași dumnezeiască lumină.

Cum ajungi să ai răbdare

„Iată, fiule, unde am ajuns cu patimile Mele, ca tu să nu te împotriveşti patimilor tale. Iată la ce suferinţi m-au dus pasiunile tale dezordonate!”

Cât de mult S-a smerit Hristos pentru noi

Hristos stă înaintea multor scaune de judecată, al lui Pilat, Ana şi Irod! Tâlharul Varava e preferat lui Iisus! Ce grozăvie! Ce torent de ocară! E batjocorit de Irod cu haină strălucită, şi e purtat de oștile împărăteşti! E batjocorit de Pilat cu porfiră, cunună de spini şi trestie în dreapta şi este cinstit ca un împărat mincinos! E scuipat, I se acoperă faţa, e pălmuit şi lovit cu pumnii!

Trecând cu răbdare prin ispite, Îl bucurăm pe Dumnezeu

O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu?

Bucurie, credință și curaj

Ce mireasmă a iubirii de oameni, ce văpaie a dragostei, ce gânduri ale îndurării şi milei nu se găsesc cu îndestulare în lăuntrul Născătoarei de Dumnezeu, care nouă luni a purtat în feciorescu-i pântece pe Hristos, mirul cel nedeşertat?

Cum să facem să nu judecăm pe ceilalţi?

Să zici că în acel frate aflându-se alte fapte bune ascunse, Dumnezeu a îngăduit căderea lui în acea greşeală pentru a-l păzi, a se considera totdeauna netrebnic pe sine şi fiind defăimat de ceilalţi, să devină smerit.

Pagini