Toată durerea suferită de orice om, de la Adam până la sfârșitul veacului, toate, toate, fără alegere le-a simțit Domnul într-Însul. De aceea, ocările, ispitele, hulirile, greutățile, austeritățile, toate greutățile și muncile oamenilor au chinuit sufletul lui Iisus. Ba încă mai grozav decât cele ce le-a pătimit.

Toate necazurile mari și mici, ale sufletului și trupului, venite peste toți oamenii în cursul vieții lor, până la o ușoară durere de cap, toate I-au fost cunoscute deplin. Noul Adam și Părintele duhovnicesc al tuturor oamenilor le-a simțit puternic în milostiva Lui inimă.

Nimeni nu poate spune ceva din multele și grozavele dureri produse Lui de amărăciunea Preasfintei Maicii Sale. Căci și Ea s-a amărât de toate durerile Fiului și a pătimit cu Dânsul. Pentru acest motiv, durerile Maicii au produs răni lăuntrice Fiului și inima cea dulce a rămas săgetată de săgeți de foc ale dragostei de Mamă.(...)

În scurt, iubite, dacă vei medita bine cauza chinurilor îndurate, nu vei găsi alta decât că: „El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat” (Isaia 53, 4). De aceea, primește să pătimești cu Dumnezeul tău Cel Răstignit, întoarce-I darurile cerute de El de la tine. Nemăsurat ești dator. Urăște păcatul și luptă-te vitejește cu toți vrăjmașii Lui și cu toate pornirile și voile tale rele. Numai astfel te poți dezbrăca de omul cel vechi și îmbrăca în cel nou, împodobindu-ți sufletul cu virtuțile evanghelice.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 158)