Când se întâmplă că cineva te iubește și te laudă pentru vreun bine ce ți-a dat Dumnezeu, reculege-te, nu ieși nicidecum din nimicnicia ta, ci întoarce-te întâi la Dumnezeu, zicând din toată inima: „Domnul meu, să nu-mi îngădui vreodată a deveni fur al cinstei și darului Tău; Ție se cuvine laudă, mărire, și cinste, iar mie rușine; Ție, Doamne, dreptatea, iar nouă rușinea fețelor” (Daniel, 9, 7). „Doamne nu nouă, ci numelui Tău se cuvine mărire. A Ta este slava și eu sunt servul Tău” (Psalmul 113, 9).

Apoi, întoarce-te la lăudătorul tău și zi în cugetul tău: „De unde acesta mă socoate bun, când numai Dumnezeu este bun?”. Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu” (Matei 19, 17).

Cu acest procedeu vei ține la distanță pe demoni și vei fi vrednic a primi de la Dumnezeu daruri mai mari și faceri de bine mai alese.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 118)