păcătos

Cum va arăta păcătosul la Judecata de Apoi?

Primăvara a adus viaţă, îmbrăcăminte nouă şi podoabe pentru toată împărăţia plantelor. Unele rămân însă tot în golătatea şi urâciunea cea de iarnă. Pentru ce? Pentru că întru ele s-a stins viaţa lăuntrică, s-a pierdut putinţa de a primi hrană, de a respira aer şi a-şi pune în mişcare sevele lor. Iată, deci, icoana adevărată a omului păcătos, care ne arată cum va fi acesta în Ziua Învierii obşteşti!

Inimile fiilor oamenilor sunt descoperite înaintea Domnului

Păcătosul se tot gândește că nimeni nu îl vede și, ascunzându-se de ochii oamenilor prin întunericul nopții sau pustietatea locului, socoate că nu e zărit de nimeni.

Răbdarea lui Iov – pilda urmată de Monahul Galaction Ilie

„Vă rog, părinte stareţ, să nu-l îngropaţi pe părintele Nazarie fără mine. Nu faceţi cheltuială de două ori. Mâine seară, la ora 6, mă voi duce şi eu din viaţa aceasta. A doua zi, la ora prevestită, bunul ostaş al lui Hristos şi-a dat duhul în mâinile Domnului. În ziua aceea împlinea 64 de ani.”

Cei pe care îi socotim păcătoși pot fi mai vrednici de mântuire decât noi

Dacă am vedea chiar cu ochii noştri pe cei care greşesc, să nu-i osândim. Că zece paşi depărtându-se cineva de la faţa noastră, nu ştim ce a făcut faţă de Dumnezeu sau de este Dumnezeu cu dânsul. Că Iuda vânzătorul, când se lumina spre joi, împreună cu Hristos era şi cu ucenicii Lui, iar tâlharul era între tâlhari şi între ucigaşii de oameni. Iar, după ce a venit ziua de vineri, Iuda s-a dus întru întunericul cel din afară, iar tâlharul, împreună cu Hristos, în Rai s-a sălăşluit. Pentru aceea nu se cade să osândim pe omul care greşeşte, de vreme ce Domnul îl va judeca.

Arhimandritul Cleopa Ilie – o viaţă sfântă, de adâncă smerenie

„Întotdeauna mi-am rănit ştiinţa gândului, învăţând pe alţii cele ce eu n-am lucrat. Îmi aduc aminte câteodată de marii nevoitori care au trăit mai demult în această mănăstire, care dormeau în sicrie şi se sileau la plângere şi lacrimi, dar eu stau ca o stâncă cu totul în nesimţire. Orice vorbesc pentru îndreptarea altora mă mustră mai mult pe mine decât pe ei, că nu fac cele ce zic, şi zilele se scurtează şi vremea sfârşitului nemerniciei mele pe acest pământ se apropie.”

Canonul cel Mare în rânduiala Pavecerniței Mari

În prima săptămână din Postul Mare se săvârșește, în cadrul Pavecerniței Mari, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Acesta este alcătuit din patru părți, fiind citită câte una de luni până joi. Integral, Canonul cel Mare se va citi în miercurea din săptămâna a cincea din Postul Mare.

Urmarea lui Hristos înseamnă purtarea crucii personale

Situate aproximativ la jumătate de an una de cealaltă, Duminica Sfintei Cruci sau a treia din Postul Mare, precum și Duminica după Praznicul Înălțării Sfintei Cruci constituie prilejuri de a medita mai adânc la suferință și sacrificiu, esențiale în credința noastră.

Prin smerenie înflorește nădejdea în inimă

Din smerenie după Dumnezeu răsare nădejdea mântuirii.

Paternitatea – între dragoste, risipă și întoarcere

Printre sughițuri, fiul încearcă să-i spună ceva. Ca la spovedanie: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. N-apucă să-și termine gândul. Inima de părinte e atât de învăluită de bucurie, încât simte nevoia să se exteriorizeze. Urmează pregătirile de masă. Se junghie vițelul cel îngrășat și se-ncinge o adevărată petrecere. Scopul: de a exprima bucuria prilejuită de insolita întoarcere.

Cheia pentru deschiderea bucuriilor duhovniceşti: Rugăciunea lui Iisus

Pe treptele cele mai înalte are o aşa putere, încât poate să mute şi munţii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/ păcătoasa”.

Pagini