păcătos

Răbdarea lui Iov – pilda urmată de Monahul Galaction Ilie

„Vă rog, părinte stareţ, să nu-l îngropaţi pe părintele Nazarie fără mine. Nu faceţi cheltuială de două ori. Mâine seară, la ora 6, mă voi duce şi eu din viaţa aceasta. A doua zi, la ora prevestită, bunul ostaş al lui Hristos şi-a dat duhul în mâinile Domnului. În ziua aceea împlinea 64 de ani.”

Omul este chipul lui Dumnezeu

Omul este chipul lui Dumnezeu, pentru aceasta S-a și întrupat Fiul lui Dumnezeu, pentru a reînnoi Chipul Său. În scrierile Sfinților Părinți este dezvoltată această idee.

Și totuși, cine îmi dă mărturie că a înviat Hristos?

Îmi dau mărturie și toate sufletele drepte și bune pe care le întâlnesc ades în viață și care se bucură când aud de învierea lui Hristos din morți. Acest lucru răspunde conștiinței lor, le cutremură sufletul, le bucură inima.

Cei pe care îi socotim păcătoși pot fi mai vrednici de mântuire decât noi

Dacă am vedea chiar cu ochii noştri pe cei care greşesc, să nu-i osândim. Că zece paşi depărtându-se cineva de la faţa noastră, nu ştim ce a făcut faţă de Dumnezeu sau de este Dumnezeu cu dânsul. Că Iuda vânzătorul, când se lumina spre joi, împreună cu Hristos era şi cu ucenicii Lui, iar tâlharul era între tâlhari şi între ucigaşii de oameni. Iar, după ce a venit ziua de vineri, Iuda s-a dus întru întunericul cel din afară, iar tâlharul, împreună cu Hristos, în Rai s-a sălăşluit. Pentru aceea nu se cade să osândim pe omul care greşeşte, de vreme ce Domnul îl va judeca.

Unde duce repetarea păcatelor

Se spune că înțeleptul nu greșește de două ori în aceeași greșeală, în cazul când află că a făcut o greșeală. Dacă ai făcut o greșeală, și știi că-i greșeală și o recunoști că-i greșeală, n-ai niciun motiv s-o repeți.

Cumplit păcat este defăimarea

„Din ziua aceea, ca în fața Domnului slavei, m-am făcut ca unul care hălăduiește prin locuri pustii, fără să gust nici pâine, nici intrând sub vreun acoperiș, nici vorbind cu vreun om, până ce nu am văzut iar pe Domnul poruncind să mi se dea înapoi camilafca mea.”

Arhimandritul Cleopa Ilie – o viaţă sfântă, de adâncă smerenie

„Întotdeauna mi-am rănit ştiinţa gândului, învăţând pe alţii cele ce eu n-am lucrat. Îmi aduc aminte câteodată de marii nevoitori care au trăit mai demult în această mănăstire, care dormeau în sicrie şi se sileau la plângere şi lacrimi, dar eu stau ca o stâncă cu totul în nesimţire. Orice vorbesc pentru îndreptarea altora mă mustră mai mult pe mine decât pe ei, că nu fac cele ce zic, şi zilele se scurtează şi vremea sfârşitului nemerniciei mele pe acest pământ se apropie.”

Alabastru cu mir vs. scuipatul nesătul al lumii (Luca 7, 36-50)

Până astăzi, femeia aceea șterge de pe fața lui Hristos scuipatul celor grăbiți să țipe nesăbuit la El, să-L acuze de toate nebuniile lor, să-I scuipe Fața cu ura omului care se simte sigur doar pentru că poate chema pe unii sau alții la masa puterii – de orice fel ar fi ea. Femeia aceasta ne aduce aminte că, în conținut, credința se conjugă la feminin.

Duhul lui Dumnezeu vădește lumea de păcat

Primind de la Dumnezeu Duhul, atunci vedem păca­tul în noi și nu-l ascundem, ci mergem să ne vădim de păcat înaintea duhovnicului și duhovnicul le dezleagă cu puterea pe care Domnul a dat-o preoției.

Ce virtuți ajută sfânta rugăciune?

Pe rugăciune o ajută smerenia, deoarece, după Sfinții Părinți, „cela ce nu se socotește pe sine că este un păcătos, rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu”, zice Sfântul Isaac Sirul.

Pagini