Sfânta Maria Magdalena a fost una dintre persoanele asuprite de patimi, una dintre persoanele pe care le-a transformat Domnul Hristos și a făcut-o din rea bună prin puterea Domnului Hristos. Noi nu avem puterea să ne depășim pe noi înșine, oricât am fi de luători aminte la viața noastră, și oricât am ști lucrurile acestea nu ne putem realiza noi pe noi înșine, ci avem trebuință de ajutorul lui Dumnezeu.

La călugărie se și zice când îl întreabă pe candidatul la călugărie: „Vei rămâne în mănăstire până la ultima suflare a ta?”. El răspunde: „Așa, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Noi contăm pe ajutorul lui Dumnezeu. Și ajutorul lui Dumnezeu s-a dat Sfintei Maria Magdalena în înțelesul că a mântuit-o Domnul Hristos de boli, și a mântuit-o de patimi, de draci. Și când a înviat din morți, ca semn că a înviat pentru păcătoși, S-a arătat Sfintei Maria Magdalena, cea odinioară păcătoasă, ca să se știe că Domnul Hristos a venit, cum a spus El Însuși, ca să mântuiască pe cei păcătoși.

A zis către Zaheu: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia că și acesta fiul lui Avraam este, că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cei pierduți” (Luca 19, 9-10). Sfântul Apostol Pavel spune că „Hristos a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintîi sunt eu” (I Timotei 1, 15).

(Părintele Teofil Pârâian, Gânduri bune pentru gânduri bune, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1997, p. 63)