părinte duhovnicesc

Sfântul Ierarh Nifon nu a îngăduit abateri de la legea creştinească, mustrându-l chiar pe domnul Ţării Româneşti

„Să ştii că toată puterea mea este legea Bisericii, pentru care Domnul meu Şi-a vărsat preasfântul Său sânge, ca s-o cureţe de tot păcatul şi s-o sfinţească. Ea va fi curată şi sfântă prin lucrarea dumnezeieştilor porunci, pe care doresc să le păzesc până la sfârşitul vieţii mele. Nu voiesc pentru nevoile mele nici bani, nici haine, nici vreo cinste nu cer de la tine. Eu am fost rânduit de Domnul ca să cert pe cei fărădelege şi nu vreau să fiu părtaş la a ta fărădelege, pentru că nici o lege nu mă lasă. Eu mă voi duce unde mă va îndrepta Domnul, însă voi veţi muri în fărădelege. Multe necazuri şi dureri şi nenumărate rele vor veni peste voi. Atunci mă veţi căuta, dar nu mă veţi mai găsi în viaţă!”

Cum urmăm Maicii Domnului?

Dumnezeiescul dor să ardă în voi ca, pe de o parte, să ardă pofta trupească cea veche, și pe de alta, să lumineze, să aprindă în voi dumnezeiescul dor de a lua chip în voi Hristos.

Cum a scos Cuviosul Sisoe Sihastrul Schitul Rarău de sub ocupaţia străină

În zorii zilei au poposit într-o frumoasă poiană de munte, aproape de locul numit „Piatra Zimbrului”. Aici au aşezat icoana Maicii Domnului într-un trunchi de brad şi au făcut priveghere şi liturghie de mulţumire lui Dumnezeu. Apoi au construit o biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cum se vede până astăzi, în care au aşezat catapeteasma şi sfânta icoană, protectoarea schitului.

Cum să procedeze părinţii înainte de prima spovedanie a copilului?

Orice imixtiune, acolo unde doar Dumnezeu trebuie să aibă acces, este păguboasă. De aceea, copiii nu trebuie să fie învăţaţi cum să se spovedească, ci că spovedania este necesară.

Care a fost semnul prin care a intrat Sfântul Ioan Iacob Hozevitul în viaţa monahală?

„Părinte stareţ, doresc să mă fac călugăr, să-mi plâng păcatele mele, să mă rog pentru părinţii care m-au născut şi să laud neîncetat pe Dumnezeu.” „Bun lucru ţi-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie şi ascultare şi vei iubi rugăciunea, pe toate cele bune le vei săvârşi, vei birui cu uşurinţă ispitele acestei vieţi şi cu sfinţii în cer te vei număra.”

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – orfanul care a ajuns sfânt al zilelor noastre

La şase luni după naştere, mama sa, îmbolnăvindu-se, a decedat, iar copilul a rămas în grija bunicii sale după tată, Maria Iacob, care îl îngrijeşte ca o adevărată mamă timp de zece ani. În anul 1916, când copilul Ilie avea trei ani, tatăl său a decedat pe front. În anul 1923, a decedat şi bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi lipsit de mângâierea părinţilor şi a bunicilor.

Cuviosul Ioan Arhimandritul, primul egumen al Mănăstirii Horezu

Auzind evlaviosul domn Constantin Brâncoveanu de egumenul Ioan şi iubindu-l mult pentru înţelepciunea lui, în anul 1692 îl numeşte egumen şi ispravnic al renumitei sale ctitorii de la Horezu, care atunci se zidea. Şi a povăţuit cuviosul arhimandrit Ioan timp de 33 de ani marea lavră de la Horezu, fiind întru toate râvnitor la cele sfinte, asemenea Mariei, şi prea iscusit iconom al celor din afară, asemenea Martei.

Părintele Patriarh Teoctist și paternitatea duhovnicească

Patriarhul Teoctist a avut o inimă curată și bună, care se oglindea pe chipul său luminos, pe zâmbetul buzelor sale și în graiul său moldovenesc, dulce și dătător de curaj. Privindu-l, îi simțeai pudoarea și curăția lăuntrică. Nimeni nu l-a văzut vreodată nervos, ieșit din fire, deși a fost de multe ori neînțeles, criticat și judecat. Însă criticile și judecățile oamenilor s-au făcut pentru el mai degrabă prilej de lepădare de sine și de adâncire în rugăciune pentru câștigarea dragostei și a răbdării. Singura armă a Păstorului duhovnicesc în fața nedreptăților omenești este „dragostea care nu se aprinde de mânie, nu gândește răul..., ci toate le suferă, toate le nădăjduiește, toate la rabdă”.

Protosinghelul Vichentie Mălău, povăţuit în Sfântul Munte pe calea mântuirii

„Să te rogi neîncetat cu lacrimi, rostind rugăciunea lui Iisus; să mănânci o dată în fiecare zi, să priveghezi mereu şi să faci ziua şi noaptea închinăciuni şi metanii. Tot ce faci să fie cu poruncă şi binecuvântare; Sfânta Liturghie şi cele şapte laude să nu-ţi rămână niciodată, iar de păcatele trupeşti, de zavistie şi de iubirea de argint să fugi până la moarte.”

În mănăstire, rugăciunea este neîntreruptă

De nimic nu ne va întreba Hristos la judecată, decât numai atât: Pentru ce nu ne-am pocăit? Pentru ce nu ne-am plâns păcatele? Pentru ce am rămas cu candelele stinse?

Pagini