Părintele arhimandrit Iachint Unciuleac s-a născut la 10 septembrie 1924 în satul Mănăstirea, comuna Dăgâța, județul Iași, primind la botez numele Ioan. Părinții săi, Anton și Aneta, creștini evlavioși, au mai avut încă patru copii: Ștefan, Leon, Elena și Alexandru (viitorul ieromonah Alexie). Printre strămoșii săi s-au numărat mai mulți preoți. Urmează școala primară în satul natal, plăcându-i în special religia și istoria.

La vârsta majoratului, fiind război, a fost înrolat în armată, iar la întoarcerea de pe front s-a înscris la Școala de cântăreți bisericești din Roman.

După absolvire, în 1951, la 27 de ani, intră în Mănăstirea Sihăstria. La 20 decembrie 1953 este tuns în monahism, primind numele Iachint, iar pe 21 mai 1954 este hirotonit ierodiacon de către mitropolitul Sebastian Rusan.

Cu binecuvântarea părintelui său duhovnicesc de atunci, ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor), urmează Seminarul Monahal Superior de la Mănăstirea Neamț, iar în 1955 viețuiește o perioadă la Mănăstirea Slatina.

În 1956, sinodul Mitropoliei Moldovei hotărăște înnoirea vieții duhovnicești din Mănăstirea Putna. Pe 21 mai, 13 monahi de la Sihăstria, printre care și părintele Iachint, și 8 monahi de la Mănăstirea Slatina vin la Putna, stareț fiind numit părintele arhimandrit Dosoftei Moraru.

Părintele Iachint primește ascultarea de secretar al mănăstirii și apoi pe cea de ghid. Ca ghid, el a reușit să prezinte ca nimeni altul chipul de sfințenie și jertfă pentru țară al Sfântului Ștefan cel Mare, încât cuvintele sale au schimbat multe vieți.

La 1 ianuarie 1958 a fost hirotonit ieromonah de către Preasfințitul Partenie Ciopron și hirotesit duhovnic.

În 1959, în urma Decretului 410, o mare parte dintre viețuitorii Mănăstirii Putna sunt alungați din mănăstire, dar Părintele Iachint rămâne, pentru că avea studii teologice.

În 16 decembrie 1966 este hirotesit protosinghel, iar în 1976 obține licența în Teologie, la Institutul Teologic Ortodox de Grad Universitar din București.

Începând cu 1 august 1977, părintele Iachint este numit stareț, urmând părintelui Gherasim Cucoșel, care fusese ales episcop. În 6 aprilie 1980 este hirotesit arhimandrit.

Cu multă răbdare și iscusință, reușește să protejeze obștea de presiunea regimului comunist și să continue lucrările de restaurare începute în perioada anterioară: reconstruirea chiliilor de pe latura de nord a incintei, refacerea paraclisului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, reclădirea pe vechile temelii a Casei domnești, refacerea zidului de incintă și reamenajarea cimitirului mănăstirii. A ajutat și alte mănăstiri, precum: Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Voroneț, Probota, Râmeț.

La 1 decembrie 1992, la vârsta de 68 de ani, se retrage din stăreție, continuând lucrarea duhovnicească.

La 74 de ani, în seara zilei de 23 iunie 1998, în ajunul praznicului Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, către orele 18:00, după ce a spovedit un ucenic apropiat, a rămas singur în chilie, rugându-se lui Dumnezeu, și așa și-a dat duhul în mâinile lui Hristos, în scaunul de spovedanie.

A fost înmormântat vineri, 26 iunie 1998, în cimitirul mănăstirii pe care a slujit-o cu vrednicie 42 de ani.

(Părintele Iachint Unciuleac. Stareț și duhovnic – 100 de ani de la naștere, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2024, pp 9-11)