Pustnicii din Poiana Trapezei, Valea Sihăstriei (secolele XVII-XVIII)

În vatra isihastă din jurul Mănăstirii Sihăstria s-au nevoit în secolele trecute mulţi cuvioşi părinţi iubitori de linişte. Pe poteca ce duce din Sihăstria peste Muntele Agapia, la numai 1 km în pădure, se află o mică poiană, cunoscută până astăzi cu numele de „Poiana Trapezei”.

Aici s-au nevoit pentru dragostea lui Hristos, până la mijlocul secolului XIX, generaţii întregi de călugări isihaşti. Iar nevoinţa acestor sihaştri era aceasta: fiecare se ostenea în chilia sa toată săptămâna, în rugăciune, în post şi în cugetarea celor dumnezeieşti. Duminica şi în sărbători se adunau cu toţii, împreună cu părintele lor duhovnicesc, la priveghere de toată noaptea în paraclisul de lemn de alături. După cântarea Utreniei se săvârşea Sfânta Liturghie şi se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele Domnului. Apoi sihaştrii mâncau împreună aşa-numita masă a dragostei, la un loc anume pregătit în mijlocul poienii. La urmă luau binecuvântare de la părintele lor duhovnicesc şi se retrăgeau la chilii.

În acest loc s-au nevoit întotdeauna duhovnicii iscusiţi în rugăciune şi înţelepţi în cuvânt, la care alergau numeroşi sihaştri din partea locului. Şi era tradiţia ca la praznicele împărăteşti şi mai ales la Crăciun, la Sfintele Paşti şi la Pogorârea Sfântului Duh să se adune toţi sihaştrii din Munţii Sihlei şi Agapiei la părinţii din Poiana Trapezei. Aici îşi mărturiseau gândurile la bătrânul, privegheau la slujbă până dimineaţa, dând laudă lui Dumnezeu, se împărtăşeau cu Trupul lui Hristos şi luau masa împreună, după tradiţie. Apoi se sărutau duhovniceşte şi plecau liniştiţi la colibele lor. Toţi cei care veneau la aceşti sihaştri erau odihniţi şi ospătaţi, de unde şi numele locului „Poiana Trapezei”, adică „Poiana ospăţului şi a iubirii”.

Ca o mărturie a trecutului, se mai văd până astăzi în această poiană urme de chilii şi câţiva pomi fructiferi.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 260-261)