Părintele Porfirie

Să vă rugaţi cu iubire, ca să stingeți astfel împotrivirea

Când împlineşti cuvintele lui Dumnezeu şi nu ai mustrări de conştiinţă, şi ai pace şi săvârşeşti fapte bune, intri în rugăciune lin, fără să-ţi dai seama. Apoi aştepţi simplu, încet-încet, până vine harul.

Cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează

Să nu căutăm cu tot dinadinsul a dobândi ceea ce cerem, ci să le lăsăm în voia lui Dumnezeu. Căci, cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează. Aşadar – răbdare, credinţă şi linişte. Şi dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată şi, dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie şi când trebuie.

Religia creştină îl preschimbă şi îl tămăduieşte pe om

Dacă cineva nu înţelege adâncimea religiei şi nu o trăieşte, religia sfârşeşte prin a deveni boală, şi încă una înfricoşătoare. Atât de înfricoşătoare, încât omul îşi pierde stăpânirea propriilor fapte, devine nehotărât şi slab, este plin de chinuri şi de frământări, şi este purtat de duhul cel rău. 

Cheia pentru viaţa duhovnicească este rugăciunea

Numai Duhul Sfânt, numai harul lui Dumnezeu poate să insufle rugăciunea. Nu este greu să spuneţi rugăciunea; dar n-o puteţi spune aşa cum trebuie, fiindcă se împotriveşte sinele vostru cel vechi. Dacă nu pătrundeţi în atmosfera harului, nu veţi putea face rugăciunea. 

Biserica este Raiul pământesc

Dacă intrăm în iubirea lui Hristos, intrăm în Biserică. Dacă nu intrăm în Biserică, dacă nu devenim una cu cea de aici, cu Biserica pământească, există teama că o vom pierde şi pe cea cerească. Şi când spunem cerească, să nu socotiţi că vom afla în cealaltă viaţă grădini cu flori, munţi, ape şi păsări. 

În Biserică înaintăm către nemurire

În Biserică, prin Tainele care ne mântuiesc, nu există deznădejde. Chiar dacă suntem foarte păcătoşi, ne spovedim, ne citeşte preotul şi aşa suntem iertaţi, înaintăm către nemurire fără nicio frământare, fără nicio teamă. 

Pe Hristos nu-L vom putea cunoaşte dacă El nu ne cunoaşte

Te pregăteşti să dobândeşti cele pe care le vrea Hristos, ca să vină înlăuntrul tău harul dumnezeiesc, dar el nu poate intra atunci când nu există ceea ce omul trebuie să aibă. Ce este aceasta? Este smerenia. Dacă nu există smerenie, nu putem să-L iubim pe Hristos. 

Sfânta Scriptură descoperă tainele luptei duhovniceşti

Vedem aici pe înţeleptul Solomon cerând în chip atât de smerit de la Dumnezeu, înţelepciunea Sa. Şi Dumnezeu i-a dat-o cu atâta îmbelşugare! 

Hristos nu vrea lângă Sine suflete „grosolane”

Dacă sufletul se zbârceşte şi devine nevrednic de iubirea lui Hristos, atunci Hristos rupe legăturile... Adevărata pocăinţă va aduce sfinţenia. Să nu zici „trec anii, nu sunt vrednic”, ci „mi-amintesc că am avut şi eu zile deşarte, când nu trăiam aproape de Dumnezeu”.

Întreaga taină este iubirea, dragostea către Hristos

Ei, când ajungi la o asemenea smerenie, iar harul lui Dumnezeu este „nevoit” să locuiască înlăuntrul tău, atunci le-ai câştigat pe toate. Când ai smerenie, când devii un înrobit al lui Dumnezeu, înrobit în înţelesul cel bun, adică vas al harului dumnezeiesc, atunci poţi să spui împreună cu Apostolul Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. 

Pagini