Și eu mă gândesc că păcătuiesc. Nu merg bine. Însă tot ceea ce mă necăjește prefac în rugăciune, n-o închid înlăuntrul meu, merg la duhovnic, mă spovedesc, s-a isprăvit! Să nu ne întoarcem înapoi și să spunem ce n-am făcut. Însemnătate are ce-o să facem acum, din această clipă și mai departe. Precum spune Apostolul Pavel: „…uitând cele ce sunt în urma mea, și tinzând către cele dinainte” (Filipeni 3, 14).

Pe Apostolul Pavel l-a cercat duhul temerii spre a-i tăia strădania către Hristos, dar el a prins îndrăzneală și a zis: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20). Și celelalte: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: «Pentru Tine suntem omorâți toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere»” (Romani 8, 35-36). Și Împăratul Proroc David: „Nu voi muri, ci voi fi viu, și voi povesti lucrurile Domnului” (Psalmul 117, 17). Să vă desfătați de Scripturi. Amintiți-vă de acel cuvânt frumos: „Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc, și cei ce Mă caută vor afla har.” (Pilde 8, 17).

(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003,  pp. 293-294)