„Când citești Sfânta Scriptură – îmi spunea părintele –, căci trebuie să o citești necontenit spre a te lumina, Viețile Sfinților sau alte cărți bisericești, de găsești o propoziție sau un cuvânt ce te-a impresionat, zăbovește mai mult în acel loc și vei vedea că mult te vei folosi.”

„Să citești foarte mult – îmi spunea părintele altădată –, ca să-ți lumineze Dumnezeu mintea. Să știi că eu citeam foarte mult și, ca să nu fiu deranjat în timpul lecturii, chiar mă suiam într-un copac, cu o scară pe care o făcusem în acest scop, și pe care o trăgeam după mine, ca să nu mă vadă și să nu mă distragă cineva în momentele de studiu.”

Când i-am spus că nu țin minte tot ce citesc, Părintele Porfirie mi-a spus acestea: „Să știi, fiule, că toate ni se depozitează în memorie, iar când Hristos socotește că a venit ceasul potrivit, le dezvăluie”.

Dezvăluind un eveniment petrecut cu 50 de ani în urmă, părintele mi-a spus: „Să nu uiți niciodată că Dumnezeu vede tot și știe tot. Niciuna dintre plăcile aparatului Său de fotografiat nu se strică”.

(Anastasios Sotiris Tzavaras, Amintiri despre Bătrânul Porfirie, Editura Bunavestire, 2002, pp. 129-130)