Părintele Porfirie

Pe Hristos nu-L vom putea cunoaşte dacă El nu ne cunoaşte

Te pregăteşti să dobândeşti cele pe care le vrea Hristos, ca să vină înlăuntrul tău harul dumnezeiesc, dar el nu poate intra atunci când nu există ceea ce omul trebuie să aibă. Ce este aceasta? Este smerenia. Dacă nu există smerenie, nu putem să-L iubim pe Hristos. 

Sfânta Scriptură descoperă tainele luptei duhovniceşti

Vedem aici pe înţeleptul Solomon cerând în chip atât de smerit de la Dumnezeu, înţelepciunea Sa. Şi Dumnezeu i-a dat-o cu atâta îmbelşugare! 

Hristos nu vrea lângă Sine suflete „grosolane”

Dacă sufletul se zbârceşte şi devine nevrednic de iubirea lui Hristos, atunci Hristos rupe legăturile... Adevărata pocăinţă va aduce sfinţenia. Să nu zici „trec anii, nu sunt vrednic”, ci „mi-amintesc că am avut şi eu zile deşarte, când nu trăiam aproape de Dumnezeu”.

Întreaga taină este iubirea, dragostea către Hristos

Ei, când ajungi la o asemenea smerenie, iar harul lui Dumnezeu este „nevoit” să locuiască înlăuntrul tău, atunci le-ai câştigat pe toate. Când ai smerenie, când devii un înrobit al lui Dumnezeu, înrobit în înţelesul cel bun, adică vas al harului dumnezeiesc, atunci poţi să spui împreună cu Apostolul Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. 

Când suntem atenți la suflet, simțim îndrumarea de la Dumnezeu

Creştinul nu trăieşte „în nori”, cum se spune de obicei. El surprinde realitatea şi o trăieşte. Cele pe care le citeşte în Evanghelie şi la Părinţi le îmbrăţişează, le trăieşte, intră în amănunte, le adânceşte, face din ele viaţă. Devine un fin primitor al vestirilor de la Dumnezeu.

Roagă-te fără niciun fel de interes și atunci Hristos îți dăruiește harul Său

Când înaintezi în lucrare, nu mai este cugetul rugăciunii cel care se aude în minte, ci este altceva. Este ceva pe care îl simţi înlăuntrul tău, dar fără ca tu să te străduieşti în vreun fel. Acest „ceva” este harul dumnezeiesc, pe care ţi-l dăruieşte Hristos.

Rugăciunea inimii să nu se facă silit, ci lin și cu dor de Hristos

Forţarea poate să aducă o împotrivire înlăuntrul nostru, să facă rău. Mulţi s-au îmbolnăvit de la rugăciune, căci au făcut-o cu forţare. Ceva se întâmplă, bineînţeles, şi când o faci silit, dar nu e sănătos. Şi nici să nu folosiţi modalităţi tehnice. 

Pentru a intra în bucurie trebuie pregătire!

Pregătire este încă şi să învăţaţi a păzi poruncile lui Dumnezeu. Să izgoniţi patimile, judecata, mânia şi celelalte, în chip lin. Adică, nu loviţi direct răul, ci, dispreţuind patima, să vă întoarceţi cu iubire către Dumnezeu. 

Rugăciunea trebuie făcută cu delicateţe a sufletului, şi atunci nu ţi se va părea istovitoare

Când vine harul, spune numele „Hristos”, şi se umple şi mintea, şi inima. Această iubire şi acest dor fierbinte au şi trepte. Când trăieşti această iubire, nu numai că doreşti să dobândeşti cele duhovniceşti atunci când eşti treaz, dar pe aceleaşi le vezi chiar şi în vis. 

Rugăciunea minţii nu se face fără povăţuitor duhovnicesc

Povăţuitorul vă va învăţa să intraţi în rânduiala rugăciunii, căci, dacă nu intraţi în rânduială, există teama de a vedea lumina cea potrivnică, de a trăi în înşelare şi de a vă întuneca, aşa încât cel ce trăieşte astfel începe să se sălbăticească, să-şi schimbe purtarea ş.a. 

Pagini