pătimire

Sciţia Mică (Dobrogea de astăzi) ‒ ţara martirilor din primele trei secole după Hristos

Când focul persecuţiilor străine se stingea şi se făcea iarăşi pace în Imperiu, creştinii scoteau din păduri şi din morminte moaştele ascunse ale sfinţilor mucenici şi le aşezau cu cinste în cripte, anume zidite de ei, numite „martirioane”, peste care zideau biserici (bazilici) de piatră şi cărămidă, ale căror numeroase ruine se văd şi astăzi în toată Dobrogea.

Monahul Damian Ţâru se ferea de orice laudă, din partea oricui

Spunea ucenicul său că părintele Damian stătea la biserică întotdeauna în picioare, cu rugăciunea lui Iisus pe buze şi cu privirea în jos. Uneori, mai ales la slavoslovie, lăcrima. 

Nu lăsa casa lui Dumnezeu să devină peșteră de tâlhari

Aceasta se va întâmpla dacă lăsăm să intre şi să se strecoare în sufletele tinerilor dorinţe care-i transformă în robi, care le răpesc libertatea.

Bărbatul și femeia sunt egali înaintea lui Dumnezeu

Firile amân­durora, a femeii și a bărbatului, au fost plăsmuite asemenea, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar fapte­le lor sunt judecate egal; egale le sunt şi premiile, egală le este şi osânda.

Ce este Vohodul Mare sau ieșirea cu Cinstitele Daruri?

Această parte închipuie – după unii liturgiști – ultimul drum făcut de Domnul înainte de Pătimirile și moartea Sa, din Betania în Ierusalim, intrarea Sa triumfală în Cetatea Sfântă, unde trebuia să Se jertfească.

Cum putem spune noi că am suferit ceva?

N-a fost înălțat pe cruce și I s-au pironit cu piroane mâinile și picioarele? N-a fost necinstit pe cruce, fiind lovit cu sulița în coaste și adăpat cu fiere? N-a fost îngropat și a înviat ca un Dumnezeu a treia zi?

Nu vă temeți de dureri și necazuri

Aceasta ne este și porunca: Să ne luăm crucea și să-I urmăm Lui, ceea ce înseamnă să fim aplecați să murim. Dacă vom avea această stare de suflet, vom răbda, cum s-a zis, tot necazul văzut și nevăzut, cu multă ușurință.

Cârtim sau ne smerim în fața crucii pe care o avem de purtat?

Viaţa noastră – viaţa tuturor oamenilor – este amar, întristare şi pătimire, şi toate aceste amaruri, întristări şi pătimiri ale vieţii noastre lumeşti, sociale şi familiale, alcătuiesc crucea noastră.

Locul unde Simon Cirineul a ridicat Crucea Domnului pentru a-L ajuta

Cea de-a cincea oprire de pe Drumul Crucii se află la intersecţia cu strada El-Wadi, unde drumul coteşte brusc la dreapta şi apoi continuă cu o serie de trepte.

Dragostea dumnezeiască este liniştită, dar arzătoare şi adâncă

Cel îndrăgostit nu poate trăi departe de persoana iubită, nici nu-i nevoie să-i aducă chipul din minte în inimă, ci îndată ce-o vede pe iubită, îi tresaltă inima. Când este departe şi se gândeşte la ea, iarăşi îi tresaltă inima. Nu este nevoie să facă vreo strădanie. Tot astfel este şi cu Hristos. Dar, fireşte, acolo toate sunt dumnezeieşti.

Pagini