pătimire

Locul unde Simon Cirineul a ridicat Crucea Domnului pentru a-L ajuta

Cea de-a cincea oprire de pe Drumul Crucii se află la intersecţia cu strada El-Wadi, unde drumul coteşte brusc la dreapta şi apoi continuă cu o serie de trepte.

Smerita cugetare a ucenicului, un exemplu pentru duhovnicul său

Şi, aşa, dreptul acesta nici mâ­nia părintelui nu o a vădit, nici sub păcatul minciunii nu a căzut.

Monahul Lavrentie şi moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov

Un oarecare monah, anume Lavrentie, în vremea sărutării, încercând să rupă cu gura o mică părticică din moaştele Sfântului, a rămas cu gura deschisă; şi toţi, căutând la dânsul şi văzându-l cu gura deschisă, nu pricepeau ce a pătimit, iar Mitropolitul i-a poruncit să se dea la o parte, ca să se închine şi ceilalţi.

Multe dintre bolile noastre sunt pentru păcatele strămoşilor

Bolile sunt diferite, şi multe din bolile noastre sunt pentru păcatele strămoşilor, căci numai aşa se pot mântui şi ei.

Bărbatul și femeia sunt egali înaintea lui Dumnezeu

Firile amân­durora, a femeii și a bărbatului, au fost plăsmuite asemenea, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar fapte­le lor sunt judecate egal; egale le sunt şi premiile, egală le este şi osânda.

Să-L urmăm pe Hristos și să avem încredere în iubirea Sa

Trebuie să te lepezi de toate cu desăvârşire, ca să nu mai fii legat de nimic din cele pământeşti; apoi, trebuie să îmbrăţişezi pătimirile şi crucea, şi astfel înarmat să mergi după Domnul.

Sciţia Mică (Dobrogea de astăzi) ‒ ţara martirilor din primele trei secole după Hristos

Când focul persecuţiilor străine se stingea şi se făcea iarăşi pace în Imperiu, creştinii scoteau din păduri şi din morminte moaştele ascunse ale sfinţilor mucenici şi le aşezau cu cinste în cripte, anume zidite de ei, numite „martirioane”, peste care zideau biserici (bazilici) de piatră şi cărămidă, ale căror numeroase ruine se văd şi astăzi în toată Dobrogea.

Monahul Damian Ţâru se ferea de orice laudă, din partea oricui

Spunea ucenicul său că părintele Damian stătea la biserică întotdeauna în picioare, cu rugăciunea lui Iisus pe buze şi cu privirea în jos. Uneori, mai ales la slavoslovie, lăcrima. 

Cârtim sau ne smerim în fața crucii pe care o avem de purtat?

Viaţa noastră – viaţa tuturor oamenilor – este amar, întristare şi pătimire, şi toate aceste amaruri, întristări şi pătimiri ale vieţii noastre lumeşti, sociale şi familiale, alcătuiesc crucea noastră.

Nu poți iubi fără să suferi împreună cu cel iubit

Cine are dragoste, acela are și milă, și împreună-pătimire, fiindcă nu poți să iubești fără să suferi împreună cu cel iubit. Un asemenea om nu poate să nu facă binele celor care au nevoie de el, și-l face fără să aștepte recunoștință, fără să aștepte să i se răsplătească pe măsură.

Pagini