pătimire

Rugăciune, de Octavian Goga

Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge.

Noi am accepta să fim pedepsiți fără vină?

Noi, ca nişte nemulţumitori şi fără de minte, am călcat porunca lui Dumnezeu şi ne-am depărtat de Dânsul. Dar El iarăşi, ca un milostiv ce este, nu ne-a părăsit, ci a venit, căutându-ne, şi a suferit pentru noi ocări, bătăi și moarte fără de vină.

Ultimele cuvinte ale Sfântului Luca al Crimeei: „Nu vă temeţi! Luaţi putere din numele lui Iisus!”

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”, îi scria Sfântul Luca al Crimeei fiului său. Această afirmație este, cu siguranță, cea mai bună descriere a vieții sale.

Avem nevoie de rugăciune și discernământ pentru a nu răni și a nu fi răniți în relațiile cu oamenii

Cu mădularele lui Hristos ‒ creştinii, trebuie să ne purtăm în chip foarte prevăzător şi înţelept; trebuie să împreună-pătimim cu ei în bolile lor şi să le tăiem doar pe acelea care, nedând nici o nădejde de însănătoşire, nu fac decât să îi molipsească pe ceilalți.

Cripta martirică de la Niculiţel ‒ cel mai vechi şi mai bine păstrat „martirion” creştin din Peninsula Balcanică

Cripta martirică de la Niculiţel, construită din cărămidă, este împărţită în două mici încăperi supraetajate. În încăperea de sus s-au găsit patru moaşte întregi de martiri, aşezate într-o raclă comună, de lemn, după tradiţia ortodoxă cunoscută, cu mâinile pe piept şi cu capul spre apus. Toţi martirii aveau capetele tăiate, din care trei erau aşezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului. Pe peretele din stânga intrării se află săpată în mortar următoarea inscripţie în limba greacă: „Martirii lui Hristos”, iar pe peretele din dreapta scrie: „Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos”, având deasupra crucea monogramată (Hr).

Descoperirea moaştelor întregi ale Sfinţilor Mucenici de la Niculiţel – o minune a lui Dumnezeu

Jertfa Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, împreună cu a celorlalţi 31 de mucenici de la Isaccea (Niculiţel), este una dintre cele mai mari jertfe martirice pentru Hristos din ţara noastră. Numai jertfa marelui domn şi martir Constantin Brâncoveanu, cu a celor patru fii ai săi, poate fi pe măsura sfinţilor mucenici de la Niculiţel.

Ne aflăm în fața lui Iov ca o muscă în fața unui elefant... aceasta este diferența dintre noi

Iov a răbdat atâtea și atâtea mucenicii și la noi vine o durere cât se poate de mică, ba este de la vreun dinte, ba de la vreun alt mădular al trupului sau vreo întristare din peripețiile familiale, sau orice altceva și ne vedem pe noi înșine, dintre care cel dintâi sunt eu, că îngenunchem, că deznădăjduim, că ne pierdem nădejdea și că spunem: Gata, acum m-am pierdut.

Și totuși, cine îmi dă mărturie că a înviat Hristos?

„Îmi dau mărturie şi toate sufletele drepte şi bune pe care le întâlnesc ades în viaţă şi care se bucură când aud de Învierea lui Hristos din morţi. Acest lucru răspunde conştiinţei lor, le cutremură sufletul, le bucură inima. Primesc mărturie şi de la păcătoşi, şi de la urâtorii lui Hristos. Prin însuşi faptul că ei, păcătoşi şi plini de răutate fiind, tăgăduiesc Învierea lui Hristos, eu dobândesc încredinţare că lucrurile stau tocmai dimpotrivă.”

Ce este Vohodul Mare sau ieșirea cu Cinstitele Daruri?

Această parte închipuie – după unii liturgiști – ultimul drum făcut de Domnul înainte de Pătimirile și moartea Sa, din Betania în Ierusalim, intrarea Sa triumfală în Cetatea Sfântă, unde trebuia să Se jertfească.

Altarul dezbrăcării Domnului de hainele Sale pe Golgota

„Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia” (Marcu 15, 24).

Pagini