pătimire

Cârtim sau ne smerim în fața crucii pe care o avem de purtat?

Viața noastră – viața tuturor oamenilor – este amar, întristare și pătimire, și toate aceste amaruri, întristări și pătimiri ale vieții noastre lumești, sociale și familiale, alcătuiesc crucea noastră.

Nu vă temeți de dureri și necazuri

Aceasta ne este și porunca: Să ne luăm crucea și să-I urmăm Lui, ceea ce înseamnă să fim aplecați să murim. Dacă vom avea această stare de suflet, vom răbda, cum s-a zis, tot necazul văzut și nevăzut, cu multă ușurință.

Ieroschimonahul Daniil Tudor – mentorul mişcării duhovniceşti „Rugul Aprins”

În anul 1958, este arestat şi închis la Aiud, cea mai grea închisoare din România, unde sufereau mii de preoţi, călugări, creştini, tineri, bătrâni şi intelectuali de toate vârstele. Aici a suferit şi Ieroschimonahul Daniil patru ani de zile, răbdând multe bătăi, suferinţe, foame şi umilinţe de tot felul.

Sfântul Sfințit Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei – drumul spre sfințenie

Tratându-i pe soldații care veniseră să îl ia la judecată ca pe niște oameni de mare preț, Sfântul Antim i-a converit la dreapta credință, primind să moară, în cele din urmă, pentru numele Domnului.

Avem nevoie de rugăciune și discernământ pentru a nu răni și a nu fi răniți în relațiile cu oamenii

Cu mădularele lui Hristos ‒ creştinii, trebuie să ne purtăm în chip foarte prevăzător şi înţelept; trebuie să împreună-pătimim cu ei în bolile lor şi să le tăiem doar pe acelea care, nedând nici o nădejde de însănătoşire, nu fac decât să îi molipsească pe ceilalți.

Sfântul Apostol Matia – drumul spre sfințenie

Făcând parte mai întâi dintre cei 70 de apostoli, iar apoi dintre cei 12 Sfinți Apostoli, Sfântul Matia L-a propovăduit pe Hristos și a murit ucis cu pietre, pentru numele Lui.

Ultimele cuvinte ale Sfântului Luca al Crimeei: „Nu vă temeţi! Luaţi putere din numele lui Iisus!”

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”, îi scria Sfântul Luca al Crimeei fiului său. Această afirmație este, cu siguranță, cea mai bună descriere a vieții sale.

Rugăciune, de Octavian Goga

Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge.

Sfântul Luca – medicul care rămânea mai tot timpul flămând

Munca lui intensă nu-i lăsa timp să se îngrijească de hrană. Nu avea vreme să-şi ia raţia de alimente, nici nu avea bani să cumpere alimente din afara spitalului. De aceea rămânea aproape mereu flămând. Doar câtorva infirmiere li se facea milă de el. Intrau pe ascuns în curtea şi în camera lui şi, luându-şi toate măsurile de precauţie, îi lăsau pe masă o farfurie de mâncare. Pentru încă o dată se minunează cineva de măreţia sufletului său şi de marea lui credinţă.

Cripta martirică de la Niculiţel ‒ cel mai vechi şi mai bine păstrat „martirion” creştin din Peninsula Balcanică

Cripta martirică de la Niculiţel, construită din cărămidă, este împărţită în două mici încăperi supraetajate. În încăperea de sus s-au găsit patru moaşte întregi de martiri, aşezate într-o raclă comună, de lemn, după tradiţia ortodoxă cunoscută, cu mâinile pe piept şi cu capul spre apus. Toţi martirii aveau capetele tăiate, din care trei erau aşezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului. Pe peretele din stânga intrării se află săpată în mortar următoarea inscripţie în limba greacă: „Martirii lui Hristos”, iar pe peretele din dreapta scrie: „Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos”, având deasupra crucea monogramată (Hr).

Pagini