Ritualul central al Vohodului mare îl constituie procesiunea cu darurile de pâine și vin care începe de la proscomidiar, continuă prin biserică și se încheie cu așezarea darurilor pe Sfânta Masă. Acest ritual dă sensul întregii părti a Liturghiei cunoscută sub denumirea de Vohodul Mare sau Intrarea Mare ca actualizare a luării pâinii și vinului de către Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taină. (Pr. Ene Braniște)

Această parte închipuie – după unii liturgiști – ultimul drum făcut de Domnul înainte de Pătimirile și moartea Sa, din Betania în Ierusalim, intrarea Sa triumfală în Cetatea Sfântă, unde trebuia să Se jertfească. După alte păreri, acest moment semnifică alaiul funebru de la răstignirea și îngroparea Domnului, adică transportarea Sfântului Său Trup de la locul răstignirii (Golgota) la locul unde era săpat mormântul. (Teodor de Mopsuestia)

Astfel, proscomidiarul, de unde se începe acest „pelerinaj” al clericilor cu Cinstitele Daruri, închipuie acum locul răstignirii, iar Sfântul Disc reprezintă patul sau năsălia pe care a fost pus și purtat trupul sfînt, după coborârea de pe cruce. Purtătorii Cinstitelor Daruri (clericii) îi reprezintă în acest moment pe Iosif Arimateianul și pe Nicodim, care au coborât trupul  Domnului de pe cruce și l-au pus în mormânt. (Sfântul Gherman I Patriarhul Constantinopolului)

De aceea, la Liturghia în sobor, preoții care îl însoțesc pe protos (cel care conduce slujba) poartă în mâini uneltele de tortură ale Pătimirilor Domnului: cruci, copia, ca și când ar însoți pe Domnul pe drumul calvarului sau al mormântului.