pentru o intelegere a adolescentei

Să ajutam adolescenții să-L simtă Prieten pe Dumnezeu

Este deosebit de important ca adolescentul să se simtă prieten al Mântuitorului Iisus, iar aceasta este cu putinţă să se dezvolte ca relaţie doar în perioada adolescenţei... Prietenia este chemarea altuia în propria-ţi viaţă. Legătura adolescentină cu Hristos constituie o provocare înspre adâncirea relaţiilor cu ceilalţi.

Atracția adolescentului pentru situații riscante

Să nu uităm că deseori independenţa se dobândeşte prin „ispitire”: ceea ce este ilegal sau imoral exercită o atracţie asupra adolescentului, deoarece îi dă sentimentul că s-a întărit destul, încât să poată ignora interdicţiile. Adolescentul se dedă ispitei imaginare a atotputerniciei, ceea ce e mai probabil să se petreacă la adolescenţii care ori nu au avut limite în creşterea lor, ori au trăit foarte intens şi sufocant limitele pe care acum vor să le încalce. Această plăcere şi poftă a riscului implică un element de „beţie” emoţională.

Legătura dintre stima de sine și dobândirea independenței în adolescență

Independenţa se leagă strâns de preţuirea de sine. Cu cât adolescentul o câştigă mai mult pe a doua, cu atât scade tensiunea pentru dobândirea celei dintâi. Preţuirea de sine creşte odată cu susţinerea părinţilor şi se mişcă în ceea ce este firesc, dar scade cu presiunea datorată mesajelor negative primite despre sine însuşi. Desigur, lipsa preţuirii de sine a părinţilor va fi, cu siguranţă, transmisă mai departe şi adolescentului.

Adolescența – prilej de maturizare

Este binevenit faptul că nimeni nu poate rămâne de neatins în ochii adolescenţilor. Astfel, de-idealizarea devine o parte constitutivă a maturizării cunoaşterii şi cauză a creşterii afective. Desigur, aceasta numai bine primită nu este de părinţii care de obicei ignoră procesele ei şi scopurile sănătoase cărora le slujeşte.

Nu există rețete standard pentru problemele adolescenței

Fiecare adolescent este unic, aşa cum fiecare om este unic, şi deci abordarea lui nu va fi eficientă prin stereotipuri şi reţete. Precum subliniază şi psihiatrul Philip Graham: „Căutaţi ceva tipic adolescenţilor? Uitaţi de asta!”. De obicei, nu-l putem înţelege pe altul mai bine decât ne putem înţelege pe noi înşine.

Lupta adolescentului pentru independență

Adolescenţii care lucrează dobândesc mai repede o autonomie, în timp ce aceia care-şi continuă studiile o dobândesc mult mai târziu. Legătura foarte strânsă cu mediul protector al familiei, care se păstrează la noi, întârzie găsirea unui serviciu potrivit şi face ca munca în adolescenţă să fie un mod de independenţă nedorit atât de părinţi, cât şi de adolescenţi. 

Relația adolescentului cu părinții – îndepărtare sau apropiere?

Deşi deseori dau impresia că s-au dezlegat sufleteşte şi psihic de părinţii lor, în multe studii s-a dovedit că ei se simt afectiv foarte aproape de ei şi-i respectă. Atunci când este vorba de alegeri de perspectivă îndelungată (educative sau profesionale) iau foarte serios în vedere părerea părinţilor lor, de multe ori mai mult decât părerea celor de o vârstă cu ei.