Lupta adolescentului pentru independență

Adolescenţii care lucrează dobândesc mai repede o autonomie, în timp ce aceia care-şi continuă studiile o dobândesc mult mai târziu. Legătura foarte strânsă cu mediul protector al familiei, care se păstrează la noi, întârzie găsirea unui serviciu potrivit şi face ca munca în adolescenţă să fie un mod de independenţă nedorit atât de părinţi, cât şi de adolescenţi. 

Deşi în continuare ne vom referi la consumul substanţelor narcotice, notăm aici că dobândirea independenţei în ţările mediteraneene (unde legăturile de familie sunt tradiţional mai strânse) se face mai greu şi luptele ce se dau pentru ea sunt mai dure. Prin această prismă este nevoie să avem în vedere faptul că lupta pentru eliberare şi independenţă se va da şi prin consumul substanţelor legale (fumat, alcool) şi a celor ilegale (substanţe narcotice).

Aceasta ar putea constitui explicaţia procentului ridicat de fumători în ţara noastră de la vârste foarte fragede (11-12 ani), precum şi a faptului că vârsta refulării în alcool şi în narcotice scade îngrijorător de repede şi de constant. Desigur, este ironic-tragic că încercarea de dobândire a independenţei eşuează într-o dependenţă sub un alt tip, şi mult mai gravă, şi că începutul consumului acestor substanţe îl face pe adolescent să fie convins că tocmai prin ele îşi dobândeşte aşa de mult dorita independenţă (o falsă impresie, pe care nu o părăseşte nici în starea de dependenţă avansată faţă de narcotice, în care observăm cunoscuta şi de neînţeles autosatisfacţie a toxicomanilor).

De asemenea, o mare importanţă o are şi vârsta la care începe lupta pentru independenţă prin aceste substanţe. La începutul adolescenţei, de exemplu, băutura poate fi mult mai periculoasă pentru viitorul adolescentului, deoarece ascunde riscul mult mai mare de alcoolism.

Pe de altă parte, adolescenţii care lucrează dobândesc mai repede o autonomie, în timp ce aceia care-şi continuă studiile o dobândesc mult mai târziu. Legătura foarte strânsă cu mediul protector al familiei, care se păstrează la noi, întârzie găsirea unui serviciu potrivit şi face ca munca în adolescenţă să fie un mod de independenţă nedorit atât de părinţi, cât şi de adolescenţi.

Dimpotrivă, „într-un studiu britanic din 1997, 38% dintre adolescenţii între 11 şi 16 ani mărturiseau că au fost angajaţi, măcar pentru o perioadă de timp, în ultimul an”. O situaţie asemănătoare se menţine şi în S.U.A. Cineva ar putea spune că în societăţile mediteraneene ar fi mai mare nevoia de munci sezoniere pentru adolescenţi, cu scopul de a se obişnui psihologic cu independenţa, atât ei, cât şi părinţii.

(Pr. Vasilios Thermos, Primăvară înnegurată: pentru o înţelegere a adolescenţei, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 80)

De la același autor

Ultimele din categorie