răbdare

Datoria Lui și îndatoririle noastre

Iertarea nu e doar ceva ce trebuie cerut, ci în primul rând se oferă. Noi suntem chemați să exersăm acest plăcut sentiment al oferirii. Uneori, diavolul înghesuie adevărate pietre de moară la ușa inimilor noastre. Spre a păzi acest sentiment. A nu-l lăsa să iasă. Ne face să credem că oferindu-l ne-am face rău. Dimpotrivă! Domnul ne arată că eliberarea din chingile noastre sufletești depinde tocmai de ea. Și ne dă și exemplul suprem. Își iartă ucigașii pe Cruce.

„Această întâmplare dure­roasă a devenit cea mai frumoasă minune a vieţii noastre”

Când l-am văzut prima oară pe tata la reanimare, legat de mâini şi de picioare, cu privirea pierdută, nu am putut decât să ne înfiorăm şi să strigăm înlăuntrul nostru la prietena de taină a copilăriei noastre, Cuvioasa Parascheva.

Ieroschimonahul Daniil Tudor – mentorul mişcării duhovniceşti „Rugul Aprins”

În anul 1958, este arestat şi închis la Aiud, cea mai grea închisoare din România, unde sufereau mii de preoţi, călugări, creştini, tineri, bătrâni şi intelectuali de toate vârstele. Aici a suferit şi Ieroschimonahul Daniil patru ani de zile, răbdând multe bătăi, suferinţe, foame şi umilinţe de tot felul.

Cum putem răspândi iubirea

Să nu ne luăm la ceartă cu cei hulitori, potrivnici lui Dumnezeu, prigonitori. Răzvrătirea face rău. Să urâm cuvintele și răutatea lor, însă pe omul care le-a rostit să nu-l urâm, nici să nu ne răzvrătim împotriva lui. Să ne rugăm pentru el. Creștinul are dragoste și noblețe, și se poartă cu măsură.
„Sfinţenia părinţilor contribuie la mântuirea copiilor. Într-un singur fel putem face să nu avem probleme cu copiii noştri, şi anume prin sfinţenie! Deveniţi toţi sfinţi şi nu veţi mai avea nici o problemă cu copiii voştri… Acest lucru îl veţi izbândi lesne în momentul în care va veni Harul cel dumnezeiesc.” (Gheorghios S. Kroustalakis, Bătrânul Porfirie. Părinte duhovnicesc și pedagog, traducere de Cristina Băcanu, Editura Bunavestire, Bacău, 1999,  p. 120)

Nu se termină totul cu mormântul! Așteptăm o Înviere!

Nu se termină totul cu mormântul! Acesta-i motivul pentru care încurajăm la răbdare și mulțumire în necazuri, pe orice răstignit al vieții.

Iubirea te face asemenea cu Dumnezeu

Fiind asemenea cu Dumnezeu, ajungi la cunoștința lui Dumnezeu și a purtării lui de grijă. De aici izvorăște răbdarea și negrija cea bună.

Ce facem cu gândurile din timpul rugăciunii?

Să stăm un pic, să zicem: „Doamne, izbăvește-mă de ispita asta!”. Apoi, adu-ți aminte că ești muritor și poți muri până ajungi a îndeplini ideea aia.

Stăruiți în rugăciune!

Nimeni să nu renunțe la această bună sârguință a rugăciunii monologice, oriunde și oricum s-ar afla, indiferent de vârstă sau de neam și să fie sigur că mult are să se folosească de aici. Înșelarea cea mai de pe urmă este să socotească cineva că această rugăciune este exclusiv datoria monahilor și nu datoria de obște a oricărui creștin. 

Fiecare ispită ne poate fi de folos

Când noi suntem veghetori, diavolul nu ne poate vătăma. Poate, însă, fără voia lui, să ne fie de folos, să ne sporească virtutea.

Pagini