Vă plângeți de copiii dumneavoastră ‒ vai de copiii pe care i-ați născut! Pe lângă școala obișnuită, le-aţi plătit profesori particulari de pian și franceză. Acum vă înnebunesc de cap cu pianul, iar când vorbesc între ei franţuzeşte, râzând, simţiţi că îşi bat joc de dumneavoastră. Într-o sâmbătă aţi vrut să mergeţi la cimitir ca să faceţi parastas fiului mai mare, care a murit în război. Aţi adus acest lucru la cunoştinţa copiilor dumneavoastră.

Lor însă nici că le-a păsat de parastasul dumneavoastră, ci din pat s-au dus direct la pian şi au început să cânte.

‒ Copii, aţi spus, astăzi nu se cântă, astăzi îi facem parastas răposatului vostru frate Mirko.

‒ Păi, uite, cântăm un marş funebru!, au răspuns ei, râzând în hohote.

Şi aţi plecat singură, „ca de la mormânt la mormânt”, cum spuneţi dumneavoastră, plângând şi tânguindu-vă tot drumul. Ah, dacă aţi fi luat la vremea potrivită un profesor particular pentru copiii dumneavoastră, ca să-i înveţe să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu! Aţi fi avut acum copii, nu maimuţe şi papagali. Căci şi maimuţele învaţă să cânte la pian, iar papagalii învaţă să vorbească, dar să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu pot să înveţe numai fiii şi fiicele oamenilor.

Se povesteşte că o boieroaică a mers la Sfântul Serafim de Sarov şi s-a plâns că profesorii îi învaţă slab copiii limba franceză, întrebând ce să facă.

La care omul sfânt i-a răspuns:

‒ Tu, mătuşică, mai bine învaţă-i pe copiii tăi să se roage lui Dumnezeu, iar franceză o să înveţe lesne mai târziu!

Aşadar, copiii trebuie învăţaţi în primul rând ceea ce este mai important, fiindcă ceea ce se învaţă în copilărie nu se uită uşor. Lucrurile secundare pot fi învăţate şi mai târziu; de altfel, chiar dacă se uită, pierderea nu este atât de mare. Dar dacă lucrurile cele mai importante nu sunt învăţate, ori sunt învăţate slab, ori sunt învăţate şi uitate, sunetul pianului înăbuşă rugăciunea, iar vorbitul pe franţuzeşte e întrebuinţat spre batjocorirea părinţilor! Bunul Dumnezeu să vă ajute. Acum este nevoie de dat un sfat.

Când inima se tulbură, este mai greu de limpezit decât cel mai tulbure torent. Răbdaţi şi rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru copiii dumneavoastră. Prin răbdare se prea poate să-i faceţi, puţin câte puţin, să se ruşineze, iar prin rugăciune veţi dobândi ajutor de la Cel Atotputernic, ca să se limpezească inima copiilor dumneavoastră. Mai întâi, însă, trebuie să faceţi pocăinţă pentru faptul că nu i-aţi învăţat pe copiii dumneavoastră în primul rând legea Lui.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia, pp. 229-231)