Ceea ce-i mântuiește și-i înrâurește spre bine pe copii este viața din casă a părinților. Părinții trebuie să se dăruiască iubirii lui Dumnezeu. Lângă copii trebuie să devină sfinți prin blândețe, prin răbdare, prin iubire. Să pună în fiecare zi un nou început al bunei rânduieli, o nouă însuflețire, înflăcărare și iubire pentru copii. Iar bucuria ce le va veni și sfințenia care îi va cerceta vor revărsa har asupra copiilor.

De obicei, pentru purtarea rea a copiilor greșesc părinții. Nu-i mântuiesc nici sfaturile, nici autoritatea, nici asprimea. Dacă părinții nu se sfințesc, dacă nu luptă, fac mari greșeli și transmit răul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă părinții nu trăiesc o viață sfântă, dacă nu vorbesc cu iubire, diavolul îi chinuiește pe părinți prin împotrivirile copiilor. Iubirea, unirea într-un suflet, buna înțelegere între părinți, sunt tot ce trebuie pentru copii. Mare pază și ocrotire.

Purtările copiilor sunt legate nemijlocit de starea părinților. Când copiii sunt răniți de faptul că părinții se poartă rău unul cu altul, își pierd puterile și pornirea de a lucra spre a spori. Se plămădesc rău, iar casa sufletului lor se primejduiește să se prăbușească clipă de clipă.

(Părintele Porfirie, Ne vorbește părintele Porfirie, traducere de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Bunavestire, Galați, 2003, pp. 324-325)