România

Sfânta noastră Ortodoxie românească

Ortodoxie înseamnă credință în Dumnezeu Cel în Treime închinat. Înseamnă taina viețuirii în Hristos, Unul din Treime, întrupat pentru noi și a noastră mântuire. Ortodoxia nu reprezintă o simplă acumulare de informații, discursuri teologice, ci un mod concret de existență avându-L ca paradigmă pe Hristos, Mântuitorul nostru, așa cum ne învață Sfinții Apostoli și dumnezeieștii Părinți. Însă, pentru noi, românii, Ortodoxie înseamnă și imboldul spre unitate.

Echilibrul Ortodoxiei românești

Părintele Arhimandrit Petroniu Tănase considera România a fi un colțișor de Rai în care Dumnezeu încă se mai plimbă, în plină zi, prin mănăstiri și sate, prin biserici și printre oamenii ei credincioși.

„Sfântul Nectarie ne-a ascultat rugăciunile şi a însănătoşit-o grabnic pe fetiţa noastră”

Suntem convinşi că Sfântul Nectarie ne-a primit rugăciunile şi a mijlocit la Maica Domnului pentru că fetiţa noastră să ajungă perfect sănătoasă acasă! Mai mult, ca mamă, cred cu tărie că Sfântul a vegheat-o mereu în perioada de spitalizare, pentru că fetiţa noastră îl iubeşte foarte mult şi se bucură când îi priveşte chipul în icoana pe care o avem aşezată lângă pătuţul ei.

Chemarea Părintelui Justin Pârvu la însănătoșire fizică și spirituală a Neamului românesc

Cu discernământul său spiritual, Părintele Justin nu a vorbit despre suferință doar ca experiență personală în viața omului, ci despre suferința generală, despre durerile Neamului, despre cauzele, dar și căile de izbăvire din ele. Poporul român, considera Părintele Justin, este un popor al suferinței. Jertfa este înscrisă, parcă, în însăși ființa neamului românesc.

Ambasadorul Georgiei în România, vizită de prezentare la Patriarhia Română

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit miercuri vizita Excelenţei Sale Tamar Beruchashvili, Ambasadorul Georgiei în România.

„Între moarte și lumină – o, Românie, alege!”

Se știe din documentele vremii că n-au lipsit potrivnicii acestui act: cei care își vedeau amenințate privilegiile, cei ce nu-și puteau stăpâni orgoliile, setea de stăpânire ori putere. În pofida lor, voința majorității poporului s-a împlinit. Românii s-au unit, spun unii, căci le-au permis-o condițiile externe. O fi și așa, nu tăgăduiesc, dar în primul rând unitatea credinței i-a făcut să-și dorească unitatea statală. Înfăptuirea celei din urmă s-a datorat, cu precădere, încrederii nestrămutate în puterea și mila lui Dumnezeu.

Cultura română și Eminescu

Nu se putea alege o zi mai potrivită pentru omagierea culturii noastre decât cea în care îl sărbătorim pe Eminescu, omul deplin al ei. Poetul şi-a dobândit acest nume prin incontestabila-i trudă pe tărâm cărturăresc și patriotic, fără vreo influență sau sentință arbitrară venită de undeva, fără ca vreun for academic, politic sau juridic să i-l fi atribuit.

Eminescu și muzica

În preajma zilei de comemorare a nașterii lui Eminescu, vă propunem o explorare muzicală a vieții și gândirii „omului deplin al culturii române”.

Rugăciunea lui Mihai Eminescu

La împlinirea a 173 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, dorim să evidențiem câteva aspecte din lirica eminesciană, menite să devoaleze atitudinea poetului față de rugăciune, numită de Sfinții Părinți „după însuşirea ei, însoţirea şi unirea omului şi a lui Dumnezeu, iar după lucrare, susţinătoarea lumii”.

Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un stâlp al monahismului din România

Părintele Onufrie era un om de rugăciune, de tăcere şi de smerenie, un părinte cu viaţă sfântă, care ne-a zidit duhovniceşte pe toţi. Zicea un ucenic: „Părintele Cleopa a propovăduit pentru Dumnezeu, iar Părintele Onufrie a tăcut pentru Dumnezeu”. Iată două căi care duc la mântuire!

Pagini