soți

Relațiile trupești sunt doar pentru nașterea de copii?

Sfântul Ioan Gură de Aur nu exclude nașterea de copii și, firește, nici nu recomandă evitarea ei. Pur și simplu, vrea să sublinieze și celălalt scop al nunții, ferirea omului de desfrânare.

Bucuria soților care se înțeleg din priviri

Ei n-au de ce să se certe, n-au nimic de împărţit, nu simt nevoia să-si dovedească unul altuia ceva, fiindcă știu şi aşa ce crede jumătatea lor cu privire la o problemă sau alta - şi asta nu din cauză că s-au „topit” cu totul unul în celălalt şi au încetat să mai existe ca personalităţi distincte, ci deoarece, pur şi simplu, au ajuns în căsnicie la armonia dorită şi ştiu că în problemele principale au aceeaşi perspectivă, pe când în cele secundare, sub călăuzirea dragostei, se pot face concesii.

Căsătoria nesfinţită este lipsită de apărare

Nevoinţa cinstitei cununii - aceea de a duce dragostea reciprocă, din tinereţe şi până la sfârşitul vieţii, în curăţie şi în frumuseţe, care sporeşte tot mai mult - este posibilă doar în sânul atotputernicei dragoste a lui Dumnezeu.

Ferirea de patimi în viața de familie

Căsătoria nu poate fi limitată la unirea conjugală, iar aceasta din urmă nu devine scop într-o căsătorie, ci un mijloc de înaintare în unitatea umanității lor. De aceea, pentru ca soții să realizeze persoana în comuniune reciprocă, trebuie mai întâi ca dragostea trupească dintre ei să fie copleșită de cea spirituală.

Căsătoria – un drept și o responsabilitate față de celălalt

Deoarece căsătoria este prin natura ei dăruire totală a unei persoane alteia, fiecare dintre cele două persoane va avea un drept și o responsabilitate față de celălalt. În căsătorie, soții se împărtășesc unul de puterile celuilalt, de darurile și virtuțile celuilalt în așa măsură, încât Apostolul Pavel afirmă că „bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios” (I Corinteni 7, 14).

Să avem încredere în cei pe care-i iubim și să cerem mereu ajutorul lui Dumnezeu!

Trebuie să ţinem minte că, dacă iubim pe cineva, trebuie neapărat să avem încredere în el; nu trebuie să-i controlăm în totalitate pe oamenii apropiaţi, de parcă le-am fi stăpâni. Îngrijorarea, zbuciumul şi mai ales bănuielile nu adaugă căldură în relaţiile noastre.
Monahismul nu condamnă căsătoria, ci urmează o cale diferită către Împărăția Cerurilor.
___   Pr. Prof. Philip LeMasters

Căsătoria este, înainte de orice, unirea sufletului cu Dumnezeu

Căsătoria nu este numai o aprindere de trupuri, iar unde este numai atâta vine ura şi face vrajbă! Nunta este mai mult decât acestea, este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu.

Așa nu, așa da – stresul, soțul și soția

Bineînţeles, soţia n-are dreptate, căci n-ar fi trebuit să se năpustească imediat cu discuţii asupra soţului obosit, însă şi soţul comite o mare greşeală alungându-şi soţia şi considerând toate problemele ei feminine fleacuri care nu merită atenţie. 

Responsabilitățile devin mai ușoare atunci când reunesc întreaga familie

Dacă soţii ar împărţi creştineşte, deopotrivă, greutatea vieţii lor, oamenilor le-ar fi uşor să trăiască şi pe pământ, dar întrucât soţii – unul sau amândoi – sunt deseori îndărătnici, bunăstarea noastră pământească se dovedeşte a fi şubredă.

Pagini