Înaintând lângă mine printre brazi și vorbindu-mi despre măreția lui Dumnezeu, pe care o exprima natura însăși, de la mici tufișuri până la copacii înalți, Gheronda Porfirie mi-a zis, brusc:

‒ Câte ace are acest brad?

‒ Câte să aibă… milioane!

‒ Bine, bine, dar eu vreau să știu exact câte are!

‒ Păi, ca să vă spun exact, trebuie să mă apuc să le număr!

‒ Păi, să le numeri, dar să știi că niciodată n-ai să poți, chiar de n-ai face o viață-ntreagă nimic altceva decât asta! Și știi de ce? Nu numai fiindcă sunt nenumărate, milioane, dar și pentru că, ori de câte ori le-ai număra, ți-ar ieși un alt număr, o altă cifră! Ei, să știi că ceea ce eu și tu nu vom afla niciodată Dumnezeu cunoaște, fără să stea să numere, așa cum ar trebui să facem noi. El știe nu doar numărul de ace ale acestui brad, ci și ale fiecărui brad, ale fiecărui copac, mic sau mare, urmărindu-i și purtându-le de grijă de la ivirea lor pe pământ, până la pieire. Cunoaște și firele de păr din capul tău și din capul meu și din oricare cap omenesc, și nimeni nu poate „scăpa” de asta! Așa că, de vreme ce El cunoaște aceste lucruri neînsemnate cum e numărul de ace din brad și al firelor de păr de pe capetele oamenilor, și le poartă de grijă, oare este cu putință să nu cunoască și problema ta ori să nu-I pese de ea? De o mie de ori spun: e cu neputință!

(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 387-388)