Apă și hrană pentru sufletele noastre

Pescarii s-au ţinut contra valurilor, au avut şi merinde, dar pe urmă au murit de sete în mijlocul apelor mării, pentru că apele acestea sărate nu astâmpără setea.

Într-un ziar am citit o ştire ciudată. O barcă de pescari, apucată de valuri, a fost târâtă în largul mării. Pescarii s-au ţinut contra valurilor, au avut şi merinde, dar pe urmă au murit de sete în mijlocul apelor mării, pentru că apele acestea sărate nu astâmpără setea.

Aşa e şi cu sufletul nostru. Putem avea toate bunurile, toate averile şi plăcerile acestei lumi; ele nu astâmpără setea sufletului şi nu dau fericirea sufletului. Înconjurat de bunuri lumeşti, sufletul moare de foame şi sete dacă nu i se dă pâinea şi apa lui cea adevărată. Sufletele noastre flamânzesc după pâinea Ta cea „din cer” și după apa Ta „cea vie”. Dă-ne, Doamne, și nouă această pâine și apă! Adu-ne neîncetat aminte că lumea aceasta n-are nicio coajă de pâine și niciun picur de apă pentru sufletele noastre!

(Preot Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 67)

De la același autor

Ultimele din categorie