Să ajutăm pe cineva care nu este credincios și nu intră în Biserică?

Nu putem împărți stomacurile în unele care merg la Biserică și în altele care nu merg. Dacă cineva îți bate la ușă și știi că-i înfometat (dacă nu este flămând, va cheltui poate ceea ce-i dai la cârciumă pe băutură, se va îmbăta și va mai face și ceva rău), să-i dai o bucățică de pâine și să faci o rugăciune ca să-l lumineze Dumnezeu. Poate că dragostea ta față de acest om va constitui cândva un temei ca el să se apropie de Hristos. Nu-i putem spune nimănui: „Acum să mori, pentru că nu vii la Biserică, sau să mori, pentru că nu ești creștin!”.

Cei dintâi creștini îi ajutau chiar și pe închinătorii la idoli, pentru că Dumnezeu „pe soarele său îl răsare peste cei vicleni și peste cei buni, și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5, 45). Așa și noi, vom face bine aproapelui nostru indiferent de culoarea pielii, neam, credință, vârstă ș.a.m.d. Binele îl facem către oricine are nevoie.

Nu-l vei ajuta doar dacă ești sigur că va lua banii ca să-i joace la cursele de cai sau în altă parte, ca să nu ajungi și tu, în acest caz din urmă, împreună-lucrător al răului.

(Arhimandritul Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, p. 74)