Arhimandritul Epifanie a fost unul din marii duhovnici și canoniști ai Greciei din veacul al XX-lea. Ținut la evlavie în Sfântul Munte și întreaga țară pentru înțelepciunea sa duhovnicească, era nelipsit de la fiecare adunare a Sfântului Sinod al Bisericii Eladei pentru cunoștințele sale în privința Sfintelor Canoane ale Bisericii.

Fericitul Stareț – numit din botez Eteoclis – s-a născut la data de 27 decembrie 1930, în Mesinia. Școala primară și gimnaziul le-a facut în Kalamata. În 1949 a absolvit cursurile Facultății de Teologie din Athena, iar în aceeași perioadă a intrat sub oblăduirea celui ce i-a rămas părinte duhovnicesc până la moarte – Părintele Filothei (Zervakos), starețul mănăstirii Longovarda din Paros. În 1956 a fost hirotonit diacon, iar în 1961 ieromonah. A întemeiat în 1976 Sihăstria Preasfintei Născătoare-de-Dumnezeu „Keharitomeni” („Cea plină de har”) din Trizina, Peloponnez. A spovedit și povățuit mulțime de oameni. A publicat o mulțime de articole în diferite reviste bisericești și a scris 22 de cărți, din care multe s-au retiparit în mai multe ediții. În ultimii șapte ani din viață este operat din pricina mai multor boli, printre care un cancer la stomac. Înainte-cunoscându-și moartea, trece cu pace la Domnul pe 10 noiembrie 1989.