Fericitul Stareț – numit din botez Eteoclis – s-a născut la data de 27 decembrie 1930, în Mesinia, și a fost primul născut al lui Ioan și Gheorghia Teodoropulos. Școala primară și gimnaziul le-a facut în Kalamata. Încă din pruncie, de la cinci ani, lua parte la slujbele din parohia sa, postind și împărtășindu-se asemenea unui om mare. În 1949 absolvă cursurile Facultății de Teologie din Athena, iar în aceeași perioadă intră sub oblăduirea celui ce i-a rămas părinte duhovnicesc până la moarte – Părintele Filothei (Zervakos), starețul mănăstirii Longovarda din Paros. Ca student s-a evidențiat prin caracterul moral și drept, prin cunoștințele vaste și prin capacitatea dialectică.

Încă din anii liceului, s-a dăruit cu râvnă studiului Sfintei Scripturi și al Sfinților Părinți ai Bisericii. Acest studiu l-a format duhovnicește, a contribuit la formarea personalității lui preoțești și l-a îmbogățit cu o educație teologică extraordinară. În 1956 a fost hirotonit diacon, iar în 1961 ieromonah. A întemeiat în 1976 Sihăstria Preasfintei Născătoare-de-Dumnezeu „Keharitomeni” („Cea plină de har”) din Trizina, Peloponnez. De-a lungul timpului, a spovedit și povățuit mulțime de oameni, care s-au ușurat duhovnicește și au fost călăuziți la viața în Hristos. Mulți dintre fiii lui duhovnicești au devenit monahi în Sfântul Munte și în alte mănăstiri ale Greciei, în timp ce unii au ales slujirea preoțească.

În paralel cu slujirea sa ca duhovnic și povățuitor duhovnicesc a milioane de suflete, Părintele Epifanie s-a ocupat și cu scrisul. A publicat o mulțime de articole în diferite reviste bisericești și a scris 22 de cărți, din care multe s-au retiparit în mai multe ediții.

În ultimii ani din viață este operat din pricina mai multor boli, printre care un cancer la stomac, care a tot recidivat. Înainte-cunoscându-și moartea, trece cu pace la Domnul pe 10 noiembrie 1989, nu înainte de a da ultimele povețe și rânduieli întregii obști.