Străduința fiarei de „a pecetlui pe toți” oamenii cu numărul său nu este greu de înțeles. Binele și răul sunt potrivnice unul altuia, nu pot sta împreună niciodată, așa cum nu stă lumina cu întunericul. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui mamona, zice Domnul Hristos (Matei 6, 24). Așa cum Dumnezeu, care este Binele suprem și izvorul a tot binele, cere de la ucenicii Săi să-L iubească din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul (Matei 22, 37); tot așa și diavolul, care este întruparea răului, nu poate cere de la oameni altceva decât răul. La sfârșit, când fiara va avea putere mare asupra oamenilor și va da război sfinților, nu va mai lupta împotriva oamenilor numai cu minciuna și cu vicleșugul, ci va folosi sila, constrângerea, va sili pe oameni ca să-i facă voia să săvârșească păcatul, chiar fără să vrea.

Cei care au trecut prin închisorile ateiste din vremea noastră mărturisesc că au fost siliți să batjo­corească Sfintele Icoane, Sfintele Taine, Sfintele Slujbe ale Bisericii; să rostească blasfemii și să se lepede de Dumnezeu, cu vorba și cu fapta, cu intenția vădită de a-i face să săvârșească păcate grave, ca să-și piardă sufletul. Dar aceste silnicii drăcești au devenit suferințe martirice, prilej de încununare și nu de pieire sufletească, pentru cei care le-au răbdat fără să se închine fiarei.

(Ieromonahul Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, p. 141)