Călugărul, pătimind în toate zilele și în toată vremea pentru Hristos, mucenic se face
Mucenicii, numai în puțină vreme nevoindu-se, s-au săvârșit, iar cel din viața călugărească, pătimind în toate zilele și în toată vremea pentru Hristos, mucenic se face.
Împărăția Cerurilor, pe care o așteaptă cei ce slujesc lui Dumnezeu, este veșnică și fără de moarte. Pentru ea s-au lepădat ei de lumea aceasta și de toate poftirile ei și nu ni se cade nouă să le mai pomenin. Că, iată, le-am lăsat, pentru porunca lui Dumnezeu, ca să nu iubim cele vremelnice și să pierdem cele veșnice. Că nemincinos este Cuvântul Celui ce a zis: „Tot cela ce-și va lăsa casa și țarina, sau pe tată, sau pe mamă, sau femeie, sau copii, sau frați sau surori, însutit va lua, iar în veacul ce va să fie, viață veșnică va moșteni!”.
Însă, nu este, precum unii tâlcuiesc, că acestea le-a zis Domnul doar pentru cei ce, în vremea prigonirii, au pătimit pentru Numele Lui. Căci El nu zice numai pentru aceia, ci despre toți care, pentru Numele Lui, de răutățile lumii acesteia și de toate poftele ei, și de toate averile lepădându-se, despre toți aceștia, zice că viață veșnică, împreună cu Mucenicii, vor moșteni. Și pe toți cei săraci cu duhul și curați cu inima și pe cei blânzi și pe cei ce se tem de El, fericindu-i, Mântuitorul le zice: „A voastră este Împărăția Cerurilor”.
Căci mucenicii, numai în puțină vreme nevoindu-se, s-au săvârșit, iar cel din viața călugărească, pătimind în toate zilele și în toată vremea pentru Hristos, mucenic se face. Dând război nu numai împotriva trupului și a sângelui, ci și împotriva stăpâniilor și a puterilor și a domnitorilor întunericului din lume și împotriva duhurilor vicleșugului, până la suflarea lui cea mai de pe urmă, armă dumnezeiască având, și, pătimind el, se încununează de la Hristos, Cel ce ne ajută și ne desăvârșește pe noi. A Căruia este slava acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.
(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 434-435)