Când e omul, cu adevărat, sărman?
De multe ori, omul se plânge că este necăjit, dar nu întotdeauna are și dreptate.
Un om sărman se duse la biserică să se plângă lui Dumnezeu că nu are cu ce să se încalţe.
Dar în poarta bisericii văzu un om care nu avea picioare.
Atunci omul se ruşină de gândul lui şi mulţumi lui Dumnezeu pentru picioarele sale sănătoase.
(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011, p. 19)
„Parcă-i un făcut! Dau toate necazurile peste mine!”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro
