Toate păcatele bat mai întâi la uşa inimii şi a minţii noastre prin momeala gândului. Cel ce are trezvia ageră şi permanentă, de la început le taie pe toate şi nu le lasă să intre în omul dinăuntru, căci acolo, crescând, cu timpul se vor preface în fapte rele.

Această sfântă lucrare o reuşeşte deplin prin trezvia atenţiei şi prin chemarea deasă a Preadulcelui nume al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mintea celui treaz, care are trezvia atenţiei, nu numai că nu se teme de năvălirile astea. Ştii ce face? Anume le cheamă. Le dă drumul oleacă, apoi cu rugăciunea îl cheamă pe „Doamne Iisuse...” în ajutor şi le izbeşte de piatră.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 196)