Când atotvicleanul demon folosește multe mijloace și nu poate să împiedice rugăciunea dreptului, atunci se retrage puțin. Dar se răzbună mai târziu, îndemnându-l la mânie, ca să-i dispară starea interioară specială, care s-a creat prin rugăciune. Sau îl incită cu plăcerea trupească, tocmai ca să-i întineze sufletul.

Când te rogi așa cum trebuie, să te aștepți la ispite. Deci, împotrivește-te puțin cu bărbăție, ca să păstrezi rodul rugăciunii. Pentru că de la început spre aceasta ai fost rânduit: să lucrezi rugăciunea și să păstrezi roadele ei (vezi Facerea 2, 15). Deci, după ce ai lucrat, nu lăsa nepăzit câștigul tău, altfel nu te-ai folosit deloc din rugăciunea ta!

Dacă te rogi în chip bineplăcut lui Dumnezeu, vor veni asupra ta asemenea încercări, încât o să crezi că este cu dreptate să te mânii. Dar nu există deloc mânie îndreptățită împotriva aproapelui. Dacă cercetezi cu luare-aminte cazul, vei afla că este cu putință să îndrepți situația și fără mânie. Deci, lucrează într-așa fel, încât să nu te mânii! (Sfântul Nil Ascetul)

(Glasul Sfinților Părinți, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 411-412)