Când voi îmbătrâni, ...o să mă pocăiesc
Pocăință, pocăință, pocăință. Unde ești, pocăință?
Să nu amânăm pocăința noastră, ca să nu pățim ca tânărul acela care, pentru că nu ducea o viață creștină, duhovnicul său l-a rugat să se pocăiască, dar el zicea: „Acum sunt tânăr și trebuie să mă distrez, să mă bucur de plăcerile trupești. Când voi îmbătrâni o să mă pocăiesc". Duhovnicul i-a spus: „Știi tu că vei îmbătrâni? Ai făcut vreo învoială cu Dumnezeu? Moartea, fiule, nu-i ia doar pe cei bătrâni, ci și pe cei tineri. Așadar, pocăiește-te acum, cât mai e timp". Însă tânărul nu l-a ascultat și și-a continuat viața păcătoasă. „Știu eu – zicea – nu sunt așa prost. Când voi îmbătrâni o să mă spovedesc, o să fac milostenii și astfel îmi voi șterge păcatele, însă nu acum”.
Când tânărul nostru s-a îmbolnăvit, bunul duhovnic a alergat iarăși la patul lui și l-a rugat cu dragoste să se spovedească; căci spovedania și împărtășania cu Preacuratele Taine de multe ori îi vindecă și-i întărește pe cei bolnavi. „Așadar, acum că am venit – i-a spus – nu mă lăsa să plec așa; fă-mi plăcerea...” . Însă tânărul l-a rugat să nu-l deranjeze. Duhovnicul a plecat, dar nici Dumnezeu nu obligă pe nimeni și-l lasă pe om liber. „Cine vrea, să-mi urmeze...”, zice Domnul.
Boala lui s-a înrăutățit și duhovnicul s-a dus din nou lângă el, și i-a zis cu discernământ că dacă vrea, starea lui nu este o piedică pentru a se spovedi, dar n-a vrut. În cele din urmă, a murit fără spovedanie, în ceasul morții sale, a spus de trei ori: „Pocăință, pocăință, pocăință. Unde ești, pocăință?”, și a închis ochii fără să se pocăiască.
Așa pățesc mulți oameni, care socotesc că se vor pocăi la bătrânețe. Așadar astăzi, în ceasul acesta, în clipa aceasta, să ne pocăim, căci ceasul când vom pleca din lumea aceasta zadarnică este neștiut. Să ne pocăim așadar toți cu sinceritate, ca să ne învrednicim a ne mântui cu harul și milostenia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu mijlocirile Maicii Sale, ale Sfântului Nectarie făcătorul de minuni și ale tuturor Sfinților. Amin.
(Părintele Filothei Zervakos, Ne vorbește părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, p. 219-220)
Dumnezeu nu ne poate mântui fără voia noastră
Te-ai mândrit? Smerește-te!
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro