Gândurile scriitorilor, ca toate gândurile mari, ca toate paginile serioase ale cărților bune, sunt crâmpeie rupte din sufletul celor ce le-au creat și de aceea aceste gânduri se citesc cu sfială și nu în fugă, ca pe o reclamă ieftină și banală.

În vechime, orice carte era considerată sacră, chiar dacă nu avea nimic religios în ea, și era citită și ascultată cu un fior de sfințenie. O carte este o ființă vie.

Când pun mâna pe Sfânta Scriptură, e un contact direct cu Dumnezeu, cu Moise, cu Prorocii, cu Apostolii…

(Înaltpreasfințitul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui ‒ un ghid al frumuseții lăuntrice, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 16)