Cât și cum ai știut să iubești ieri, atât de mare și frumos ești azi. Apără-te de lumea rea, dar nu înceta s-o iubești.
„Vanitas vanitatum et omnia vanitas” („deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”), afară de iubire. Cât și cum ai știut să iubești ieri, atât de mare și frumos ești azi.
Apără-te de lumea rea, dar nu înceta s-o iubești. E greu? Nu este greu dacă știi și crezi cu adevărat că pomenindu-i în rugăciune „aprinzi cărbuni pe capul lor”.
(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, pp. 122-123)
Despre Arhimandritul Arsenie Papacioc
Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici din țară, s-a născut în 1914. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Sihăstria. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a fost arestat şi dus la Suceava. După ani de detenţie, în 1976, a ajuns la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol, pe care a păstorit-o până în dimineața zilei de marți, 19 iulie 2011, când s-a mutat la Domnul.
