Zavistia este întristarea pentru binele şi bunăstarea aproapelui. Chinuitoare patimă! În celelalte păcate este o anumită dulceaţă, chiar dacă părută, pe când zavistnicul păcătuieşte şi totodată se chinuie. El face ceea ce nu face nici demonul: demonul îl zavistuieşte numai pe om, nu şi pe ceilalţi demoni; pe când omul zavistuieşte alţi oameni. În cel ce dispreţuieşte lu­mea aceasta şi caută bunătăţile cereşti nu este loc pentru această boală.

(Reţetar duhovnicesc sau Doctorie duhovnicească adunată din lume, Editura Sophia, București, 2013, p. 31)