A întrebat odată un om cu duh lumesc pe un tânăr:

– Bine, bine, tinere! Tu crezi că prin Sfânta Împărtășanie vine înlăuntrul tău Hristos? La câți poate ajunge de vreme ce e doar Unul?

Tânărul a rămas pentru puțin timp cufundat în gânduri. Apoi l-a întrebat la rândul lui:

– Aici locuiești?

– Da.

– Câte ferestre are orașul nostru?

– Nu le-am numărat. Dar multe, cu siguranță, sute de mii, milioane.

– Prin toate acestea nu intră în casele noastre soarele?

– Da, desigur!

– Dar câți sori avem?

– Unul. Doar un soare!...

L-a întrebat atunci tânărul isteț:

– Și cum se poate ca un singur soare să intre în atâtea mii de case, prin atâtea ferestre?

Atunci respectivul om părea să murmure ceva. Dar tânărul a adăugat:

– Priviți. Greșeala este a dumneavoastră. Dumnezeu este mult mai mare decât soarele. Și mai înțelept. Și mai puternic. Poate să facă tot ceea ce vrea. Și nu este deloc logic și corect ceva ce consideri atât de normal despre soare, să consideri imposibil și inadmisibil despre Dumnezeu. Dumnezeu este infinit mai mare decât soarele.