Atunci când spunem că suntem „nepătimitori” nu înseamnă că nu mai suntem „războiți de draci”. Vrăjmașul vieții noastre continuă să-i atace chiar și pe cei nepătimitori. Nu este el cel care a încercat să-L ispitească de trei ori pe Domnul Hristos Însuși, în pustie? Cu adevărat nepătimitori suntem atunci când, „războiți fiind” de diavol, „rămânem nebiruiți” de el (Sfântul Diadoh).

Potrivit învățăturii Sfinților Părinți, există mai multe stadii sau trepte ale nepătimirii. Spre pildă, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne înfățișează patru asemenea trepte, pe care el le numește „miriade”, „înaintări în împlinirea poruncilor dumnezeiești de-a lungul contemplației și a cunoașterii”, sau „nepătimiri generale”:

„Prima nepătimire este înfrânarea desăvârșită de la păcatele cu fapta, constatată la cei începători.

A doua nepătimire este lepădarea totală a gândurilor care consimt la păcate; aceasta o găsim la cei care cultivă virtutea cu rațiune.

A treia este nemișcarea totală a poftei spre patimi; ea e proprie celor ce contemplă în chip spiritual înfățișarea lucrurilor văzute în rațiunile lor.

A patra este curățirea totală chiar și de închipuirea simplă a patimilor; aceasta o aflăm la cei ce și-au făcut mintea, prin cunoștință și contemplație, oglindă curată și străvezie a lui Dumnezeu”.

Fiecare dintre aceste patru trepte ale nepătimirii se manifestă potrivit gradului de purificare duhovnicească a omului.

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 345-346)