Păcatele și fărădelegile pe care le facem, sunt multe și de multe feluri; și toate se cuprind în aceste șapte, adică: mândria, iubirea de argint, curvia, mânia, lăcomia pântecelui, zavistia și lenea, care se numesc de moarte, căci sunt capete, rădăcini și temelii din care ies celelalte și omoară sufletul nostru. Cu aceste șapte, ne dau război, trei vrăjmași mari și de moarte: trupul, lumea și diavolul. Trupul ne îndeamnă, ne silește și ne trage aruncându-ne în curvie, lăcomia pântecelui și în lene. Lumea ne trage spre iubirea de argint și pofta nesăturată a lucrurilor celor pământești. Și diavolul ne împinge la mândrie, la mânie și la zavistie. Diavolul, măcar că este pricină la toate fărădelegile, încă mai mult se nevoiește să ne arunce în mândrie, ca să ne facem lui imitatori și următori.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 22)