Comuniunea cu sfinţii se face şi se trăieşte în Duhul Sfânt. Noi, fiind încă începători pe Cale, nu prea ştim nici când şi cum lucrează Duhul Sfânt şi nici când şi cum îl alungăm. El vine când ne rugăm, când Il chemăm şi Se sălăşluieşte în duhul nostru. Dar noi nici la aceasta nu prea avem acces din cauza norilor groşi din văzduhul psihismului, încă plin de amintiri, temeri, sentimente, resentimente, griji şi dorinţe nu tocmai duhovniceşti.

Dar ei, Sfinţii, sunt mereu în Duhul Sfânt şi ei ne aud pe noi, ne văd, ne înţeleg şi ne iubesc şi ne ajută cu rugăciunile lor! Când noi vorbim cu un Sfânt, el va lucra în mod sigur şi ne va răspunde. Noi vom auzi şi simţi răspunsul şi urmările lui numai în măsura în care ne despătimim prin pocăinţă şi lucrarea poruncilor. În primul rând, pe cele referitoare la iertare şi nejudecarea aproapelui. Astfel, simţurile şi simţirile noastre psihosomatice se vor hrăni din cele duhovniceşti şi vor deveni transparente şi martore ale bucuriei duhului!

Calea către comuniunea cu sfinţii ne e ghidată de participarea noastră la slujbele prin care îi sărbătorim în Biserică, de rugăciunea către ei, de rostirea numelor lor şi de cunoaşterea vieţii şi învăţăturii lor.

Aşadar, când citim cuvintele Sfântului Siluan, intrăm în comuniune cu el în Duhul Sfânt şi, cum el ştie Calea, îl lăsam să ne conducă şi pe noi! Astfel, încet, încet vom simţi aceasta din ce în ce mai limpede!

Curaj!

(Monahia Siluana Vlad, Dăruindu-ne, intrăm în bucuria Lui, Editura Doxologia, 2010, p. 30)