Tot aşa, exemplul actriţei spaniole din secolul al XVI-lea: aceasta joacă într-o piesă rolul unei călugăriţe. La sfîrşitul spectacolului, refuză net să dezbrace rasa pe care o poartă şi declară că vrea să ramînă cu adevărat monahă şi să se îndrepte numaidecît spre mănăstirea respectivului cin.

Publicul, în genunchi, îi deschide un coridor prin care trece.

 

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 52)