„Cum ar trebui să trăim „cu rânduială”?

Rânduiala este calea cea dreaptă, calea care-ți convine ție și convine semenilor tăi. Este un fel de înțelegere mutuală a oamenilor care trăiesc în același grup social. În virtutea rânduielii avem și-o rânduială de la Dumnezeu. Adică Dumnezeu știe ce face cu fiecare om, nu în sensul că l-a predestinat, dar în sensul că Dumnezeu l-a ales și chiar la vremea în care omul este conștient. Vreau să-l readucem în atenție pe Sfântul Apostol Pavel, care a fost la început Saul și care crunt i-a prigonit pe creștini, participând ca martor activ la uciderea Sfântului Arhidiacon Ștefan. A trebuit să descoperim, mai târziu noi, dar mai întâi el, că, de fapt, de atunci Dumnezeu îl alesese și-l lăsa să-i persecute pe creștini, pentru ca să spună mai târziu cu smerenie: Eu nici nu sunt vrednic să mă numesc apostol, ca unul care a prigonit Biserica lui Hristos. Dar această smerenie îi dădea o măreție și o forță extraordinară, care a făcut din el marele Pavel. Așadar, Dumnezeu l-a osebit din alți oameni, adică i-a hărăzit un rol de care era sau nu conștient, de care, însă, și-a dat seama mai târziu. Noi, ortodocșii, credem în această rânduială, în această voință a lui Dumnezeu, care nu înseamnă neapărat predestinare, pentru că rămâne și liberul tău arbitru.”

(Mitropolitul Bartolomeu Anania, Rugăciunea izvor de putere în încercările vieții, Editura Doxologia, p. 71-72)