Nimic nu atârnã aşa de greu ca pãcatul şi neascultarea (Sf. Ioan Hrisostom).

Ascultarea, ca stare a inimii, este singura desosebire esenţială între vederea din lume şi cea de dincolo de lume (Rafail Noica).

Noi credem, dupã cum credeau Sfinţii Părinţi, cã, dacã Domnul Însuşi nu îl călăuzeşte pe calea ascultãrii, începãtorul nu va putea sã înveţe nimic de la oameni; chiar de ar avea înaintea lui pe Sfinţii Apostoli înşişi, el ar arunca cu pietre în ei (Sf. Ignatie Briancianinov).

Ascultarea este moartea mândriei şi învierea smereniei (Sf. Ioan Scãrarul).

Ascultarea este scara cea mai scurtã cãtre cer (Sf. Vasile cel Mare).

Acela care nu împlineşte poruncile lui Hristos sã nu se socoteascã a nu se fi lepãdat de El. Fiindcã orice cãlcare de poruncã, orice neascultare sunt o lepãdare de Hristos (Sf. Simeon Noul Teolog).

Cel ce ascultã de Hristos se călăuzeşte spre luminã (Sf. Talasie Libianul).Dumnezeu ne cere lucruri uşoare ca sã trãim veşnic şi noi suntem zãbavnici la ascultare (Fericitul Augustin).

(Viaţa în duh filocalic, Editată de Mănăstirea Pissiota, Bucureşti, 1999)