Dumnezeu a făcut lumea și tot ce este în ea... El dă viață tuturor, El dă suflarea și toate lucrurile. El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe fața pământului, le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare viețuirii și locuinței lor; pentru ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească, bâjbâind, măcar că El nu este departe de fiecare din noi... (Fapte 17, 24-27; 14, 27; Isaia 58, 8-14).

Soarele ce strălucește cu putere multă pe cer, luminând și încălzind pământul, e ușor oamenilor a-l afla și a-l vedea. Nu-i mare greutate pentru aceasta, fără numai cei ce dorm să deschidă ochii pentru a-l vedea; iar cei ce se află în prăpăstii sau în fântâni adânci, să iasă afară la suprafața pământului pentru a-l vedea și a se folosi de lumina și de căldura lui. Tot astfel este și a afla pe Dumnezeu. Pentru a-L găsi pe Dumnezeu, toți cei care dorm trebuie a deschide ochii sufletului și-L vor afla!

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 23)