Am atras atenţia fetelor să nu se grăbească în privinţa acceptării unei prietenii cu un băiat dacă nu este credincios. Le întreb: „E creştin?”. „Nu, dar acum doreşte să se facă!” „Bine, dar cum crezi tu, care ai crescut în biserică, că îl vei învăţa tu acum să se închine?” Asta e o enorm de mare greşeală.

Prietenia adevărată este dacă ideile sunt comune. Căutaţi-vă în biserică, nu la discoteci şi pe trotuare! Cel mai bine este să nu te grăbeşti, de la începutul începuturilor. Dacă este inevitabilă o întâlnire între un băiat şi o fată, acesta trebuie să o cultive, să-i semene calitatea de a fi productivă din punct de vedere sufletesc, pentru că trupeşte, cum am spus, nu e o problemă. Ai văzut că are un defect, completează cu sfatul şi cu comportamentul tău să-şi îndrepte defectul.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  p. 111)